Aşa muzică degeaba mai zic şi eu!

luni, 17 septembrie 2007

Ia de'aiceaaaaaaaaaaaaaaaa


Ma pis cu bolta in guritZa oricui spune ca Stones este in orice fel mai mic decit zic io ca e cea mai mare trupa ever.
CU BOLTA!!!
PROSTILOR!, VA DAU EXPLICATzII PRIN GURA DACA AVETzI NEVOIE DE ELE

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

miercuri, 8 august 2007

Fara explicatii


Sa'ti zic despre un om distrus - si cum.
Mila (de mine)- iti sint superior cind te fac s'o simti.
Durere imensa dintotdeauna fiindca nu sint singurul.
Traiesc - nu vreau sa fac nimic altceva. Nu sint un ipocrit care va cistiga ceva din asta din pacate, pentru ca nu sint frustrat. Am facut tot, am trecut, au trecut sau ceva. Daca as fi criminal in serie n-as fi prins - stiu ca se poate tocmai pentru ca nu sint frustrat deci nu as vrea sa fiu prins/cunoscut, as vrea doar sa scot sufletul din om (cum fac cu tine acum) cu totul, asta e cel mai tare drog.
Vreau sa nu fac nimic dar din plictis (chin social pliat ciudat pe creier skizo) vreau s-arat ca sint cel mai tare vreau sa/si cistig ziua de azi dar numai azi si poate alta data iar in rest trec si degeaba fac, fiindca nu vreau. Gindesc doar din plictis si reflex si ma stiti fiindca (tot ciudat) imi place sa-mi fac oamenii fericiti - adica de'aia scriu (afara de ego) si fac chestii. Dar asta tot ca pe un joc pe care il cistig. e supravietuire si nu e loc de evolutie. Nu e trist si nu "doar ca" sau "ba chiar", ci simplu: totul e perfect. Chiar aici, in fata ta. vs si drumul spre zerovs

Etichete: , , , , , , ,

marți, 28 noiembrie 2006

Buna dimineata, somnusor


Banal, sau cum? Dimineata, geamurile sunt aburite, e intuneric si probabil frig. In dimineata asta nu e nimic foarte important, e ceva totusi, ca in alte dimineti in care pare ca viata ta ori o sa fie mai misto, ori se duce dracului, depinde doar de ceea ce ai sa faci. Ca de atatea alte ori ai stat pana acum, intr-o circumstanta sau alta, facand orice se poate face, sau doar stand. E intuneric. Felinare, chestii, aburi, ceata, alea, de care te bucuri cand ii privesti pe ceilalti in ochi in autobuz, si casti, casti cu pofta, sa se vada ca tu te duci sa te culci. In curand va rasari soarele. Asta e scarbos. Ai sa depui putin efort? Poate ca sa nu futi ceva si in vietile celorlalti? NU. Te culci. Viata ta nu se fute niciodata definitiv, iar sa distrugi incet e spectaculos. A long, slow, screw. Rar se intampla rupturi, mai ales daca esti antrenat. Se fute putin cate putin. Ti-e ori frica ori somn. Esti pe dinafara. Ti se pare. Nu esti deloc asa. Cui ii pasa, in momentele astea magice? Sweeeeeeet! Extaz

Miranda Sex Garden - Carnival of Souls

Etichete: , ,

luni, 20 noiembrie 2006

Jaco


Va voi face o mare favoare. Ma doare inima. Nu prea pot sa vorbesc despre ceea ce va voi da acum. Pot sa vorbesc doar cu cineva care are la randul lui ceva de spus in legatura cu ceea ce urmeaza. Ceea ce urmeaza nu este pentru internet, pentru dat la gramada. Jaco Pastorius este... Of! Oricum, sa stiti ca e foarte mult ce va dau eu aici.

Mostra cu Sam&Dave:
Mostra cu the coolest kid in town - Herbie:
Alte mostre nu am gasit, sunt si cu totul altfel de piese pe album.

Jaco Pastorius - 1976 (Asta e albumul, primul lui album. Documentati-va sa vedeti despre ce e vorba, si cu albumul, si cu Jaco!)

Data viitoare ne auzim cu tata' lor. Golanie primordiala cu HH.
Acum facem putin okii de nebun, noi, vs.

Etichete: ,

vineri, 17 noiembrie 2006

Epuizment


Mor de oboseala, de'aia n'am apucat sa mai scriu nimic, fiindca m'am ocupat sa ma obosesc. Aveam niste planuri pentru blog, nu mai stiu, vom vedea. Totusi, va dau repede ceva sa ascultati. Nu am reusit sa trag albumul acum. The Black Angels (trupa din Austin) , au scos singurul album (Passover) in 2006. Din ce'am vazut pe site le place Velvet Underground. Asta nu e de bine (da, am multe "defecte", nu'mi plac o gramada de bajeti), dar Black Grease asta e meserie, suna a alte kestii.
De tras, al patrulea Girls Against Boys, Cruise Yourself. Suparati baetii.
Alta data despre ele. Poate. A, am inteles ca a aparut o piesa haus pe last.fm. Asta pt. ca mai avea cineva acces la pc. Eu ascult doar manele, haus nu.
Noroc cu D, ca alfel o luam razna acum, mai rau decat sunt deja. Bunaseara

Etichete: ,

duminică, 29 octombrie 2006

Ce viata



Tipuri de scrieri:

  • Insemnari, formule. Greu inteligibile la recitire, abstracte, schematice si pline. Scrise pentru sine, pentru a nu fi uitate. Vor fi uitate, tin de moment, va fi uitata starea, se va dilua, se vor sterge. Tin de diagnostic.
  • Jurnale. Foarte intime, scrise pentru a fi citite. Sunt clare, scrise frumos chiar.
  • Incercari. Scrise pentru a nu fi citite a doua oara. De nimeni. Le urmeaza intotdeauna altceva.
  • Povestiri, nuvele... Scrise pentru a fi citite, publicate.
  • Poezii. Scrise pentru ca se scriu poezii.
  • Romane. Scrise pentru a scrie romane.
  • Scrisori. Scrise in general pentru a fi citite, sau arse, daca trece momentul.
  • Eseuri. Scrise intotdeauna cu mandrie.
  • Vise. Visuri. Scrise pentru a le da. In general sunt ascunse si uitate cu buna stiinta.
Neintelegerea, ne-situarea. Nu stiu. Nu mai inteleg, asta e sigur. Nu sunt cool. Nu sunt nici penibil.
Am impartit femeile in tipuri, si nu sunt satisfacut de categoriile alea.
Cate trairi peste tot, e siropos, e urat, e dezordonat, dezlanat, dezgustator.
Influenta vremii, si a mediului in general, a povestilor altora. Gesturile.
Sunt minunat (nu eu), nu e deloc grozav sa te simti special, si nici sa fii. Pentru nimeni. E doar asa, prilej de minunare, in anumite momente. Umorul.
Bautura, canibalismul, logica.
Arta dom'ne! Rusinea si remuscarile.
Rafinamentele vs. pofta de viata.
Sexul. Memoria.
Boala, bolile. Somnul, oboseala, incarcarea. Impulsul. Nu impulsurile.
Mediul (muzica, artele). Proiectele. Gelozia, invidia-niciodata invidia-e blocata pentru mine. Cultura celorlalti si bolile tale, bolile lor. Referintele vs. Peretii.
Punk. Orice altceva, -punk. Nemiscarea.
Violenta si trairile supra-reale. Stop.

p.s. ma joc umpic, (tot au tras dana si diana de mine) si va dau un album peste care nu dati toata ziua, pe rapidshare. luati'l, aveti 30 de zile cica. ry cooder&manuel galban - mambo sinuendo

Etichete: ,

marți, 17 octombrie 2006

ma ferma animalelor!

mi'am pus ratonii pe desktop in noaptea asta, dupa ce dodzaurasul m'a servit pe mine, lupusorul, cu un ouzo din greciile perindate si mi'a transmis ca i'a fost dodozaurasei dor de mine capra la o portie de ...(!!!) si apoi am ascultat'o pe camila pe care mi'o trimisese mimi pe mes, camila pe care o primise de la pisica, sau poate careia i'o trimisese (mimi pisica) si pe care am descoperit'o apoi independent si eu pestiorasul si dup'aia, incercand sa scriu ceva pentru sufletul martanului si asteptand'o pe mica testoasa care nu mai apare aflu ca veverita si'a rupt glezna ei finuta sarind dupe canapea infratindu'se astfel cu dragonele asa ca maine, pisica mimi va tine loc de veverita la menajeria... de unde eu voi pleca impreuna cu cainele cu care am si venit, transformat intre timp in sobolanul zodiei mele spre necunoscutul aventurii noastre porcesti

Etichete: ,

joi, 5 octombrie 2006

Cu toporul

La solicitarile voastre, primite din toata lumea prin intermediul comentariilor, am hotarat sa-i dau drumul blogului, sa ma sacrific pentru voi, dar, ce sa'i facem, nu?, acum va trebui sa fiu putin-mai-dur-asea. Se pare ca am cu cine. Am bagat foarte elegant, de radioromaniaactualitati pana acum. De fapt imi place sa impartaesc muzicile, si celelalte chestii, care, in mare sunt prostii. Mai dur chiar voi fi. Incepem cu cea mai frumoasa piesa. Ce poate fi mai dur decat asta?
Un topor de o neasemuita frumusete:

Etichete: ,

luni, 2 octombrie 2006

Am plecat, pa!

Mai bagam o bombonica si GATA. Blogul se opreste aici. M-am plictisit. Nu mi-e lene, pur si simplu m-am plictisit, si nu imi place nici ce scriu nici ce cititi, adica nici de mine nici de voi. Ma enerveaza Internetul, nu am pic de control. Oricum, nu mai am nici o nevoie legata de kestia asta. Nu vreau sa va mai zic nimic (desi am idei cu duiumul), nu vreau sa ma mai vada nimeni, nu mai am interese adica. Motivul principal pentru care m-am ocupat de blog imi este cu totul strain acum... In plus am o criza de Paranoia si totul mi se pare mult prea rotund, si usor intr-un fel.
Mi-a placut sa va mai zic despre muzici, daca vreti puteti sa ma mai intrebati, va raspund pe mail. Pe bune, eu n-am vazut un blog de muzica mai bun. haha
Stiind ca-s foarte capricios recunosc ca este posibil sa ma razgandesc si credeti-ma, nu ma rasfat.
Mie n-are cum sa-mi fie dor de voi dar voua sigur va va fi. Daca nu, v-am spart! A! si daca tot ascultati pop, nu mai ascultati Moga, GUSTURILE SE DISCUTA! Incercati tot albumul, nu doar coverul asta dupa Prof. Longhair. Asa termin, nu cu cine stie ce raritate sau cu ce naiba mai stiu eu. Fara mesaj.
Si vedeti cu hipiotismu!

Etichete: ,

sâmbătă, 30 septembrie 2006

Standard operation

La inceput am zis "inca o piesa pentru femei nostalgice dupa interbelic" (stiti, genul acela care coolte fiind trebuie obligatoriu sa se simta interbelice, de parca aia ar fi singura perioada, genul acela cu figuri intelectuale, care in interbelic s-ar fi tanguit dupa fin du siecle ca contra a perioadei lor, iar acum sunt melancolice gandindu-se la ambele), apoi m-a rupt bucata asta, fotografiaza perfect un moment de-ale mele. Tot albumul suna a standard, este fara cusur. Poate fi ascultata in orice context legat de o stare cool (nu in sensul original), nu exagereaza in nici un sens. Madeleine Peyroux a devenit vocea mea preferata de jazz (eu nu ascult jazz cantat, nu imi plac de loc performantele vocale) pentru ca este incantator de naturala. Usor nostalgica si romantioasa. Are ceva din Billie Holiday, dar Billie nu imi place. Ar fi pe gustul unor foste prietene cu care ma simteam mandru sa merg pe strada. Poate de-aia imi place, imi aminteste de ele, ca un vanticel usor, racoritor, neinsemnat.

Etichete: , , ,

vineri, 29 septembrie 2006

Leapsa prin Bucuresti (s'o primesti in Bucuresti)

Am vrut sa scriu despre ceva de genul asta un post de o densitate teoretica ametiuitoare, n-am mai vrut sa scriu cand am vazut ca-i mare miscare pe net, dar, daca-s provocat (scrie la Catastif) nu pot sa nu intru-n joc. Raspund oricarei provocari. Quickie!

Pe rand:


1. Trei locuri care imi plac in Bucuresti:

- Cismigiu (acolo am facut liceul). Huo Sava!, stai intins pe iarba, bei un vin (sau bere sau alte nebunii) La Pietre, fumezi citesti, te incaieri, navighezi, te plimbi, CHIULESTI (oricand).

- Calea Victoriei (primul loc de care mi se face dor atunci cand sunt plecat).

- Lipscani

2. Trei locuri pe care le detest în Bucureşti:

Nu exista asa ceva. (Poate doar Turabo&Co.)

3. Patru localuri în care îmi place să ies cu prietenii:

- Nea Paris (mi'e chiar dor de Nea)

- La Cata (Cata, nevasta, fetele, cainele, berile...)

- Argentin (Vai, de le ce departare se aude vuietul de cascada, Primavara atunci cand se deschide)

- Carv cv Bere (sa-l deschida 1data!)

- Big Mamou (in toata istoria lui)

4. Trei lucruri pe care un occidental (urban) nu le-ar înţelege în Bucureşti:

- De ce nu exista organizarea vietii culturale.

- De ce par oamenii atat de liberi.

- De ce nu exista transport de noapte.

5. Cel mai de fitze cartier:

S-a tot scris Primaverii. Mie mi se pare cel mai frumos. Trebuie ca cel mai fitzos este Cartierul Francez. Fitzele sunt proaste, insa iubesc snobismul bine inteles, constientizat, asumat si chiar mi-l permit uneori.

6. Cel mai urat cartier:

Balta Alba. De aceea am fost pe'acolo de putine ori in viata. Cartier dormitor.

Siiiiiiiinteeeeeti feeeeeteleeeee: Laura, Mimi, Anda, Dana, Diana si Laura

Etichete: ,

duminică, 24 septembrie 2006

Literatura comparata

De trei ori daca: daca, daca, if


Si ce daca?

Etichete: , ,

sâmbătă, 16 septembrie 2006

Invitatie

Ce faci acum? Ce ai facut pana acum? Ce faci mai incolo? Vino, vino la mine! Esti singur, esti cu prietenii? Cu iubirea ta?
Nu mai manca, nu mai citi, nu mai merge prin cine stie ce locuri, nu! Nu mai fuma, nu mai asculta nus'ce muzici, si nu mai bea ce-oi bea tu acolo! Nu! opreste-te acum! Nu mai scrie, nu mai face sex! Faci bani? De ce, de ce nu vii? Ai de vazut ceva la teleizor, sau ai de crosetat vre-un pulovaras, ce ai de facut? CE FACI?! Compui, canti, ce? Studiezi, creezi. Gandesti? Ti se pare ca gandesti. Muncesti. Scrii pe blog poate. faci un program? Pleci intr-o minunata calatorie, acolo unde ti-ai dorit toata viata. Fumezi! Nu mai fuma, nuuu! De ce fumezi? Nu-ti mai face planuri, nu mai face sport! Sportul e o prostie. Toate cele de mai sus sunt prostii. Poate faci fotografii, pictezi... NU.
Vei veni la mine, eu iti dau solutia, eu te voi scoate din depresii si din fericiri, te voi deraia de la traseu, EU TE VOI ELIBERA. Vino sa fii liber, vino, nu te mai pierde, vino sa dormim, trebuie sa dormim, trebuie sa dormi cu mine, sa dorm cu tine! Hai vino, acum ti-ai dat seama!
Vom dormi atat de frumos, de bine, de mult, si pe o parte, si pe alta. Poti sa-ti aduci si prietenii. Nu cred ca trebuie sa-ti spun mai multe. Opreste-te, ridica-te, iesi afara, si vino, vino!
Iar daca eu nu voi mai adormi, te voi adormi, oricum, pe tine.

Etichete: ,

Ce vremuri...

La ora opt au plecat de acasa. Doamna P le-a spus ca le lasa lumina aprinsa pentru a nu calca in strachini atunci cand s-or intoarce. Poarta a zanganit cald si au luat-o usor pe straduta, evident, pietruita. O balabusta pompa apa intr-un lighean, iar ei i s-a parut foarte amuzanta, a comparat-o chiar cu un calaret indian. Au ras amandoi. Au ajuns pe Corso oadata cu toata lumea. Toti brailenii erau imbracati dupa ultima moda de acum 20 de ani si se plimbau mandri, calmi purtand discutii, fara indoiala, elegante. Cei doi erau degajati. Lala - miniona, atat de atragatoare in rochita ei de matase, cu floricele, si sandalutele cu model din bilute (multe bilute albe si cateva portocalii - o floricica), cu taila ei ce o puteai cuprinde cu palmele si tatele din alta epoca (una viitoare).
Marcel, atat de slab...
La promenada toti se saluta intre ei insa Marcel si Lala mai scapa din momente pentru ca sunt fascinati de discutia lor. Discuta mai mult nimicuri.
Pe Carol Max (fost Bd. Carol, actual Carl Marx) ii intalnesc pe Cicerone si pe Tea iesiti seara, ca si ei. Continua drumul impreuna, cele doua perechi la brat. Unii atunci, altii vor fi. Cele doua cupluri seamana foarte mult, insa asta o observa doar Marcel.
Dupa o inghetata pe o banca, fleacuri si prostioare pe care cele doua le povestesc despre aventurile lor de bicicliste, ajung pe Republicii si hotarasc sa mearga la terasa Mercur.
Toti au cam 24 de ani.
Orchestra scartaie incet un Adios Muchachos, arcusurile le impung inimile. Oamenii rad si vorbesc tare, paharele clincanesc, felinarele ce proiecteaza pe apa lumini cu ecou potenteaza foarte tare albul fetelor de masa, cateva perechi danseaza. Detasare, voluptate, frivolitate, semi-plutire, toate dozate dupa bataile inimii. Se aseaza la ultima masa libera si isi aprind cate o tigara. Chelnerul ii serveste cu vin, iar Dunarea curge greoi cativa metri mai jos.
Inima fiecaruia este foarte rosie. Dunarea curge, aceeasi, si acum. Florile miros, aceleasi, si acum. Marea mai jos. In scoica de la Casino canta o orchestra (poate a lui Sile Dinicu). Violeta o ascult si eu acum, asa cum o asculta strabunica'miu, pe patefon, in '38. Sangele este acelasi, si curge si acum. Cei patru, desi fiecare cu cronosul, tempoul, ritmul lui, cu imaginatia lui despre trecut si despre viitor, cu sinapsele, se niveleaza, se disipa, se scufunda ca si/impreuna cu si in -toti ceilalti. Se canta Jalousie, ele vor sa danseze. Ei promit ca dupa inca un pahar vor dansa. Se canta La Comparsita iar vinul, se face, lin, sange.
MAMBO - Patricia (avem doar caballo viejo pt ezemlificare!!!
Cvartetul iese la dans. Dupa aceea se intorc, razand, la masa. Ceva parca e schimbat. E straniu. Sentimentul, difuz, este acelasi in toti. "Cine stie?"
Pleaca, cam in acelasi timp cu toata lumea, la 12. Regina noptii miroase iar privighetoarea canta. Sexualitate exacerbata. Cele doaua cupluri se despart acolo unde s-au intalnit. Marcel si Tea, Cicerone si Lala. Nici macar nu si-au dat seama. De nimic.
Cicerone si Lalaajung acasa. Clanta zangane putin mai electric. Marcel calca intr-o strachina iar orbul iese ca un fulgeras din casa. Le spune fericit ca la cei 90 de ani ai lui nu ii putea astepta treaz pana la ora asta, si de-aia a stins lumina: "Ca sa calci tu in strachini!" Cei trei rad cu pofta. Din casa, doamna Policala il face "bosorog pezevenghi" pe al ei barbat. El rade cel mai tare. El stie ca cei doi vor un copil, de aceea le va canta un cantec grecesc de amor. Tea il va mangaia pe Cicerone si se vor duce in camera lor, sus.
Policala ii va spune nevestii-sii ca in seara asta CEVA S-A SCHIMBAT. Cei doi vor face amor, printre plosnite. Prietenii lor faceau amor, in cu totul alt timp. Si totusi s-au SCHIMBAT. Si nimeni nu si-a dat seama, nu avea de ce.

Etichete: , ,

luni, 11 septembrie 2006

Program de somn

As mai injura putin, dar parca am obosit. Mintea mi'e limpede, dar parca ochii imi sunt apasati de ceva. Simt o mica usurare in piept. Stiti, ceva de genul senzatiei acelea de dupa o criza de plans sau dupa o sesiune cam lunga de somn. Putin confuz. Neclaritate. E vina orei 5 de toamna. Parca le'ai zambi oamenilor ca un batranel.
M-am trezit la ora 3jumate, am simtit ca ceva ma da jos din pat si ma scoate afara. In casa cam multi nervi, sunt plini peretii de ei. Infruntam putin unghiurile lor drepte, umbrele inaltimii lor iar apoi iesim. La plimbare. Apoi luam micul dejun, seara e cel mai bine. E, zic, meritul temperaturii aceleia deosebite, a vantului micut, a pizdii ma'sii, nuj! Ciorba de burta (prietenii mei stiu de ce), pentru ca de la o vreme ma simt foarte atasat de bucataria romaneasca (stai ca vin acum pastramele de oi si vinoasele'alea'grele). Chiar si de paine! Nu po's te du' la nen'tu Paris, la Cata n'au (dar bagi dup'aia 5 mici scurt), dar iti amintesti de... Si bagi. Mananci pastelul din bol cu o ciusca mica, cea mai rea, cea mai nenorocita dintre toate (de productie proprie), bagi o bere si fumezi trei tigari. Apoi o iei spre casa. Pe drum ei un ceai cu inca o tigara. Ajungi, pe seara, iei o carte si vrei sa te culci cu ea. Azi nu mai ies nicaieri (pe bune!). Intai citesti de la inceput pana la sfarsit. Apoi dai "publish post". somnusoooor si luuuuung

Etichete: ,

duminică, 3 septembrie 2006

Repejor, ca ne grabim!

Sa facem o agenda.
In primul rand, "blogul" incepe sa devina plictisitor, adica blogerii st plicticosi. Doar faze expirate, mici poze haioase sau "interesante", filmulete proaste, vrajeli de mana a treia, proiecte penibile si flatulente pline de miez cultural. Sa pun linkuri sa fie mai clar, se face cineva ca nu intelege despre ce e vorba?
Trebuie sa fac ceva, asa ca ma apuc sa caut prin bloburile voastre si sa gasesc o victima. O sa sterg cu ea pe jos, si'o sa'i scuip pe mormant, o sa ne distram.
Vom continua cu muzicile.
Vom incerca un fel de amuzament, a-la-La (laaaa!) (crescendo) Bruyere, cu-cara(cha)ctere. Primul va fi taranul camuflat. Se'ntelege, cu adresa.
Desigur, muzichie. Aici chiar st in mare verva, am noutati, fineturi, va fac cultura, ma dau la ceva bluzane, hip-hop, va spun, cu umor de omor despre Lenti Chiriac si "GOTHIIIIIIC" (a se citi co ochii, dar gutural), paralele, cover-uri, etc.
Vom avea si ceva profunzimi, e vara si mai scapa si asa ceva (mult uitat pe-pereti, si mai ales la) - lenea si transpiratia... inspiratia... filozofatia.
Ceai.
Mancare.
Stadioane.
Apăi despre sezonul fluturilor si despre o mai mare frica.
Vom fi "sensibili pana la oribili" cu tango, adica o sa va rup gura, dar, pana la tango, trebuie sa ne amintim.

Imi amintesc ca intr-o seara aveam putin sa adorm, si, in loc sa dorm, sa visez ceva minunat de genul asta m-am gandit ca putina violenta, putina isterie n-ar strica pe acest blog. Ceva cruzime chiar. Cum zicea un personaj de pe undeva din Puskin, "insa cruzimea/Mai slaba vad ca e decat blandetea/Si sufletu-i e chinuit de groaza...", adica, zic eu, e vorba de sensibilitati, de o doza de-degenerare. Sa fim deci, degenerati, si sa bagam o faza usoara, de amor, caci, de data asta, despre asta este vorba. Sa vedem daca ne iese, asea... in graba.

Ceea ce urmeaza este dedicat cuiva caruia i-am gresit ingrozitor, de fapt, vi-l dedic tuturor celor ce ati fost alaturi de mine desi sunt un nenorocit, ultimul om dupe planeta, pecinginea vietii voastre. Ca sa vedeti ca, totusi, sunt un baiat de milioane. Te rog, prietene, Iarta-ma! (tot albumul, in primul rand Dex2000 si... Orice-ar fi!)

Se cere doar sa ma exprim...

Ea vine. Ei (doi) sunt la terasa. El se face ca nu o vede ("uite-o pe..." "taci in plm!"). Ea ii vede, se indreapta spre masa lor, el isi aprinde repede o tigara, ea ii saluta.
"DU-TE SI CANTA LA ALTA MASA!!!" Ea spune ceva, nu stim ce, pleaca, se aseaza la o masa libera. Da un telefon. Dupa doua beri vine cineva. (Baietii beau repede. Asta o mentionam pentru a-i distrage de la tensiunea momentului, ii gratulam pentru a-i relaxa putin.) Un papagal, ar spune ei. La inceput baietii discuta intre ei, se simt nervosi dar vor sa para relaxati.
La masa cealalta, buna-dispozitie. Se rade tare, iritant. Ea rade din tot sufletul, un ras orgasmic. Nervos poate. Dupa o vreme baietii incep sa-i priveasca insistent. Discutia si lipsa de interes fata de ceea ce se intampla in jur au disparut. Ea se face ca nu vede ca este fixata. Rade din ce in ce mai tare.
"Ma duc."
"Noroc bun prietene. Vad ca va simteti bine. Draga, nu mi-l prezinti si mie pe prietenul tau? Scuza-ma, nu doresc sa-ti fac o imagine proasta, sa nu cumva sa creada ca nu ai maniere! Nu, domnule, domnisoara este deasupra oricarei banuieli! Eu sunt un magar sa o pun intr-o asemenea situatie... Cocalar nenorocit."
"Te rog, X, nu face o scena, pleaca!"
"Dar... draga, nu vreau sa plec, mi-a fost atat de dor de tine!" (o apuca tare de par, ii da capul pe spate, o linge pe gat si o strange cu dreapta de buca stanga)
Papagalul face un gest vag, da sa se se ridice, sa spuna ceva.
X il ia prieteneste de umar, ii zambeste inspaimantator. Se uita in ochii lui.
"Te rog sa ai grija de sor-mea!"
Chelner, o sticla de vin aicea, si una la mine!
Mi-a facut placere, va las singuri, poate ca v-am deranjat fara sa-mi dau seama..."
Se intoarce la masa lui.
Ceilalti doi mai stau cinci minute si pleaca. X si Y raman cu ale lor.
(ceea ce se intampla in vietile celor patru mai incolo este, deja, neinteresant)


Etichete: ,

duminică, 20 august 2006

Suspendat



Poza vrea sa zica ca's peste voi. Veti vedea. Deocamdata mai bag doo piese. In doua-trei zile, insa, incepe nebunia (VS va pregateste)...


Asta de vara. Vara cui?

Asta pentru femei.


Astea pentru cine stie si cunoaste.

Asta daca va place la mare.

Si, terminam cu inceputul.

Etichete: ,

marți, 4 iulie 2006

Same old story


Am tot incercat, de-a lungul timpului kumarveni, sa scriu mereu altfel, m-am jucat, mai degajat, incrancenat sau indurerat, am schimbat mereu registrul etc. Am incercat sa ma schimb si pe mine. Am ajuns intr-un punct in care totul pare altfel, nu mai merge cum statea, cred ca ma plafonez, etc. Este cazul sa ma opresc, respectiv sa plec.

Asa ca: blogul ia o pauza, iar eu plec, plec departe. O sa ma duc, pentru inceput, la mare. Voi pleca seara, si in cap voi avea Rory Gallagher (RG 1971). Cerul va fi innorat, eventual fulgere in zare. Daca voi pleca cu autostopul voi sta, obligatoriu, prabusit in spate, cu Rory (I fall apart), cu chitara lui a la Jimi. Daca voi pleca cu vreun prieten, cu masina, voi sta lungit in fata si voi schimba cd-urile, voi fuma, vom povesti. Daca tren, culoar, casti in urechi. Ma voi gandi la obsesiile mele. Eventual voi da un sms, doua...

Voi ajunge noaptea. Ma voi gandi la dimineata ce ma asteapta. Ma voi intinde apoi undeva. Voi mai canta o piesa de-ale lui Rory (Wave myself goodbye), si apoi voi mai da un sms (For the last time). A doua zi, de data asta, va fi, chiar altceva.

Noaptebuna.

Etichete: , ,

duminică, 2 iulie 2006

Muzica


Stati sa va mai zic inca ceva pe ziua de azi! Este vorba despre o confesiune. Este vorba despre cea mai frumoasa kestie din viata mea. Cred ca asta chiar merita, un post care merita. Muzica de pe Combat Rock (The Clash). Eu nu am mai vazut auzit simtit etc. ceva mai frumos in viata mea. Parca ar fi ceva fermecat. Nu ma bag la poezii. Oricum, daca asculta cineva, sa-mi spuna si mie cum i se paru. Atatica.

Etichete: ,

marți, 20 iunie 2006

Dedicatie

Se gandeau sa scrie cartea... Se pregatisera pana atunci, facusera un plan. Literar la randul lui (in felul lui), isi aminteau tot ceea ce era de amintit. Acest proces fusese dureros pentru mintile lor ravasite in urma lungului drum pe care il parcursesera si pentru constiinta lor, in mod ciudat, apasata... Tocmai despre acest drum vreau ei sa scrie, inclusiv despre ceea ce simteau acum. Cum sa inceapa, cu ce?! Unul dintre ei a hotarat sa o ia cronologic, si toti ceilalti au fost de acord, tonul lui fiind sigur iar ei evitand inca sa faca vre'un efort...
Primele venira, normal de acum, amntirile despre aflarea vestii. pentru ei acea perioada era una tulbure (toate erau tulburi pentru ei) insa linistita. Se vedeau acum cu fericirea inocenta in ochi, cu sentimente de bunavointa unii fata de ceilalti, in acel prim moment in care nu indrazneau sa conceapa tot ceea ce era de facut, tot ceea ce urma toate implicatiile care se gaseau pe marginea drumului. Apoi incepu nebunia!
Toate pregatirile fizice si sufletesti, toate proiectele lor la inceput grosiere, insa bine delimitate ce promiteau sa sa miriade de turnuri, toate acestea erau parte din inconstienta lor congenitala. Este straniu ce spun, si nu poate transmite, cred, decat un vag sentiment, o stare sper. fiecare facuse asta pe cont-propriu prima oara iar apoi urma confruntarea lor. Evident (de ce oare?) erau cu totii de acord cu hotararile pe care urmau sa le ia, cu ceea ce intuia fiecare, insa nu aveau nici cea ma mica idee cu privire la continut... Aveau sentimente oarbe. Nu, erau tulburi, faze amniotice! Momentul acesta dura putin. Urmara discutiile si, la inceput, toti fusesera cuprinsi de o frenezie cu totul expicabila, constientizata si asumata de ei insisi, ca grup.
Cele mai puternice si spectaculoase cuvinte erau pasate de la unii la altii, imbratisate cu entuziasm si apoi superlativizate.
Totul se invartea in jurul semnificatiei pe care urmau sa o dea calatoriei lor si apoi de aici, in imaginatia lor actiunile curgeau si se completau unele pe altele iar ei insisi unii pe ceilalti. erau cinci dintre care doi gemeni. Unul se nascuse cu numai un an mai devreme iar acesta era singurul motiv pentru care era considerat cel mare, desi, fizic, fusese totdeauna mai mic. Cel mai mic era o fata. celalalt devenise incetul cu incetul fata la randul lui, in felul lui. Sau poate al ei? Al cui?!
Se gandisera inca de atunci la momentul de acum, la ei cei de acum. Tot timpul, in acea harababura, se gandisera la tot, fiecare clipa le continea intr-un fel, pe toate celelalte.. Fiecare pas fusese facut de atunci cu durere, cu frica. Fiecare accident, fiecare inconvenient minor, fiecare cearta si despartire, toate bucuriile si prostioarele pe care le traiau atunci, totul era interior, iar glas prindeau numai generalitatile. "Vom scrie cartea si va fi supertare!" Insa spaima imaginilor clare pe care le vedeau de fapt, le insotea fiecare pas mental.
Unul din ei urma sa moara pe drum, se stia de ce. Teribila situatie! Ingrozitoare avea sa fie soarta cu el, cine putea sa se astepte la un asemenea fulger de ura?! (Din partea cui?). Toti o stiau, inclusiv el insusi. Nimeni nu a spus-o si continuau sa scrie mesmerizati la cartea aceea blestemata care avea sa le aduca, in cele din urma fericirea ura, catalepsia perpetua.
Urma sa se distruga definitiv comunicarea dintre ei, sa ia acea oribila hotarare si sa mearga mai departe, sa uite, sa se uite. Cartea urma sa fie unicul scop dezirabil. indiferent. Ajunsesera, printr-un contract sa se urasca intre ei, normal, se suspectau de cele mai groaznice ganduri, ba chiar isi doreau moartea celorlalti in anumite momente; deci totul mergea struna, drumul continua, cartea avea sa fie perfecta, el avea sa fie regasit in ea, ei la fel desi acum totul era uitat.
Nu imi pot da seama cand au hotarat sa nu mai mearga, cand au inghetat definitiv in pregatire, act, rememorare, etc., pentru ca timpul este cu totul ambiguu in aceasta povestire si in mintea lor. Atat pot sa spun. Desi unul dintre ele murise, personajele mele hotarara inconstient sa nu se mai nasca.

Etichete:

counter free hit unique web