avec.ro

Interviul din Dilema (curind, siteul in full efect)

Ce este, mai exact, acest proiect intitulat Avec?

Avec este o corporaţie ai cărei directori sîntem eu şi Florin Oslobanu. Vi se poate părea anacronic că în 2010 se mai nasc asemenea construcţii precum a noastră, însă atunci cînd există inteligenţă, voinţă, resurse şi vid pe piaţă este momentul să-ţi clădeşti un eşafodaj despre care ştii că va fi durabil. Ne vom lansa întîi ca site (www.avec.ro) concentrat în jurul muzicii şi apoi vom vedea dacă este cazul să intrăm şi sub tipar. Momentan, nu cred că presa scrisă mai poate funcţiona (în România).

Muzica nu va fi singurul punct, ci ne vom concentra şi pe alte zone ce ţin de habitatul urban (visuals, film, modă, literatură). Vom avea de la început în spate instituţii precum clubul Control, Asociaţia Culturală Jadd sau Jumătatea Plină şi redactori pe care îi ştiţi din alte părţi şi pe care veţi fi încîntaţi să-i vedeţi reuniţi sub cupola Avec. Nu va fi mult pînă vom intra în radio şi TV. Serios vorbind, oricît de bun ai fi, este greu să faci ceva bun per se în Bucureşti, avînd în vedere nivelul cultural, însă se mai găsesc figuri luminate care doresc să schimbe peisajul precambrian. Acesta este motivul pentru care sper să putem evolua de la starea de zăcămînt. Am sperat că, avînd prieteni care se pricep, vom putea strînge de la început un nucleu extins în jurul ideii, însă oamenii din domeniu sînt ori dezabuzaţi, ori orientaţi spre alte orizonturi spirituale. Sîntem convinşi că ni se vor alătura cei care merită.

Îşi mai are rostul un nou proiect web de natura asta cînd există deja Ginger Group, Fresh Good Minimal, Chestionabil şi altele?

Dacă am fi fost satisfăcuţi de contextul actual, am fi consumat cu plăcere producţiile existente şi am fi căutat, poate, să ne alăturăm lor. Nu vreau să critic, doar să vă spun ce ne-a motivat. Ceea ce există deja este fie pe tiparul promo, fie pe cel comunitate închisă. Desigur, nişele sînt cele pe care le caută toată suflarea internautică, împărţirea în comunităţi, fiecare mai specială decît alta, cu interstiţiile de rigoare: web 3.0. De multe ori, tonul asumat de ele nu ţine seama de faptul că ceea ce tratează este cu mult deasupra oricărui ton, oricărei atitudini de superioritate posibile: muzica. Muzica trebuie să fie prin esenţa ei liberă, ca şi mintea care o produce/ascultă, aşadar dorim să transcendem limitările speciilor şi idiosincraziile pineale.

Veţi putea citi deopotrivă despre avant-jazz şi electro-pop, despre idm şi world music, punk, garage şi alte forme de alternativ, mai lo sau mai hi-fi, shoegaze şi 8bit, alt country, hip-hop, industrial, noise, drone şi tag-urile pot continua. Paradoxal, şi ipocrit poate, avînd în vedere că deviza mea este „Writing about music is like dancing about architecture“, însă dacă tot o facem, o vom face bine.

Prin ce plănuiţi să faceţi diferenţa?

În primul rînd prin produsele muzicale promovate în sine, prin afinităţile elective, experienţa plus expertiza autorilor şi, sper, prin scriitura de calitate. Pare narcisist ce spun, dar orice ascultător maniac de muzică tinde să creadă că ceea ce ascultă el este absolut, fiecare se vede în concurenţă cu şi deasupra celorlalţi, îşi acordă veleităţi auctoriale. Unii colecţionează pentru a da mai departe, alţii îşi ţin patrimoniul şi instrumentele în seif. Noi sîntem facţiunea sociabilă, deşi mergem de multe ori pe ideea „Art is not a mirror, it’s a hammer“ şi vor exista cu siguranţă şi critici radicale.
Chiar aceste afirmaţii ar putea fi puse sub forma unui articol care să preceadă o discuţie: Voi cum/cît/de ce ascultaţi? Voi pune în practică şi vom vedea. Ca să-mi închei expozeul lămuritor, ne vom prezenta undeva între seriozitatea Wire şi lejeritatea Guardian.

Care va fi structura site-ului şi cîţi cititori crezi că veţi avea cu atitudinea asumată?

În privinţa numărului de cititori nu mi-aş face probleme, am făcut studii de piaţă şi ele ne spun (evident) că Internetul este în expansiune, tinde să cuprindă în scurtă vreme întreg mediul rural, acolo ne vom construi eternitatea, în mijlocul marilor mase ahtiate de cunoaştere, avide să audă muzică nouă, acolo se află ascultătorii activi gata să consume informaţia fără preconcepţii de superioritate sau măcar inferioritate, iar noi vom fi acolo pentru a le ostoi setea. Cînd spun mediu rural mă refer, bineînţeles, la ceva indefinit geografic, iar cînd spun expansiune şi mase avide de cunoaştere mă refer, evident, la cu totul altceva decît ţi s-ar părea la prima vedere. „It will grow on you all“, vei vedea. Sper că în România evoluţia este o bombă cu efect întîrziat, şi că va fi chiar mai bombastică decît tonul meu de aici. Structura e aşa: recenzii de albume, cronici şi avancronici de concerte sau alte evenimente, interviuri cu artişti, opinie şi altele (film, literatură, arte vizuale, reportaje etc). Plus, butonul roşu, BLOG.

Cum vezi tendinţele şi evoluţiile pe 2010 în România şi la ce adăugăm Avec?

Momentan, situaţia rămîne cum am stabilit. Noi eram porniţi să mergem la B’estfest numai să vedem audienţa Lady Gagăi. Eu m-am amuzat şi mai tare cînd am auzit că nu se mai face festivalul, mai ales că anunţurile cu invitaţia, respectiv anularea au fost despărţite de cîteva zile: deci mai puţini mititei cu cola. Vom avea concertele din Control, Rokolectiv, Liveland şi mai vedem.

Despre tendinţe ne pot spune mai bine cei care se ocupă cu zeitgeist-ul acum. Spiritul vremii şi tendinţele sînt nişte bunuri foarte atent îngrijite, care îţi pot da o foarte mare putere. Ele nu există, dar le poţi inventa şi alţii le pot crede. Pe asta se bazează economia. Deci, să ne adăugăm la cei care inventează tendinţe.