Fara explicatii

Sa'ti zic despre un om distrus - si cum.
Mila (de mine)- iti sint superior cind te fac s'o simti.
Durere imensa dintotdeauna fiindca nu sint singurul.
Traiesc - nu vreau sa fac nimic altceva. Nu sint un ipocrit care va cistiga ceva din asta din pacate, pentru ca nu sint frustrat. Am facut tot, am trecut, au trecut sau ceva. Daca as fi criminal in serie n-as fi prins - stiu ca se poate tocmai pentru ca nu sint frustrat deci nu as vrea sa fiu prins/cunoscut, as vrea doar sa scot sufletul din om (cum fac cu tine acum) cu totul, asta e cel mai tare drog.
Vreau sa nu fac nimic dar din plictis (chin social pliat ciudat pe creier skizo) vreau s-arat ca sint cel mai tare vreau sa/si cistig ziua de azi dar numai azi si poate alta data iar in rest trec si degeaba fac, fiindca nu vreau. Gindesc doar din plictis si reflex si ma stiti fiindca (tot ciudat) imi place sa-mi fac oamenii fericiti - adica de'aia scriu (afara de ego) si fac chestii. Dar asta tot ca pe un joc pe care il cistig. e supravietuire si nu e loc de evolutie. Nu e trist si nu "doar ca" sau "ba chiar", ci simplu: totul e perfect. Chiar aici, in fata ta. vs si drumul spre zerovs

Oooooo, da, da, daaaaaa! Yeah Yeah Yeahs

Karen O cinta despre mine

nu gasesti?
Cinta despre ceva tare aici (avem si pollock).
Cinta despre nevoile vietii (adica tot tare) aici si nu numai.

Si tot despre dragoste aici

. Mmmmm

Cam asa

Voi fi foarte obosit cind voi ajunge pe plaja. Voi fi incarcat de mizerie, nu se va mai fi colorat nimic dupa ploaie de mult. Ma voi fi intors de la Paris, dupa multe calatorii peste tot. Foarte multa mizerie. Ciudat ca voi fi frumos chiar si asa, fara sa mai vreau nimic. Chiar nimic. Fara sa mai simt chiar nimic. Voi fi distrus multe vieti. Vina lor. Voi merge acolo pe plaja din inertie. Voi fi mers de ceva vreme din inertie. Asa se construieste un barbat. Asa se construieste o viata. O monstruozitate. Si voi vedea un copil frumos intins pe un cearceaf, la soare (de cite ori m'am pierdut printre cearceafuri si ce fericiri acolo, citeodata ale mele) si ma voi aseza linga el. Voi visa prin ceata. Ii voi spune ce visez in timp ce visez. Imi va spune si el ce viseaza. Apoi va veni femeia mama lui, frumoasa, desi nu conteaza. Se va aseza linga noi si ne va da din geanta ei cite o perna, prin ceata, fara sa spuna nimic. Nici noi nu vom spune nimic, el isi va culca ceafa pe ea, iar eu mi-o voi pune peste urechi. Apoi vom pleca la masa tot fara sa spunem nimic. Mai tirziu ne vom spune cu tristete numele, ne vom plimba si vom hotari tacit ca vom tot face asa si ne vom da seama de asta in timp ce vom intra foarte natural in casa lor de acolo. Vom vorbi de multe ori kestii pe care celalalt nu le va intelege; se va intreba fiecare daca e ceva de inteles in ce spune, aude, isi aminteste. Va fi un fel de viata, mai ales pentru copil. Copiii mei frumosi nu o vor avea. Acum imi opresc viitorul pentru ca am de scris ceva tare rau.