simbata sonora: baba cu mitraliera (a sit-down comedy)

Umorul in muzica serioasa

Umorul nu este o chestiune între creator şi Creator, ci între creator şi destinatar; el ţine de o relaţie socială. Ab absurdo, el poate însă fi delivrat şi ca solilocviu în cazul tristei situaţii în care lipseşte un limbaj comun. Creaţia muzicală permite ambele pentru că este prin excelenţă ne-naturală. Stravinski explica într-o prelegere că ciripitul păsărelelor sau susurul răului de munte pot constitui cel mult un punct de plecare în construcţia muzicală, dar aceasta ţine fundamental de raţiune, fiind astfel artificială: are nevoie de receptare, refută solipsismul, anulează singurătatea.

A vorbi serios despre comic poate părea paradoxal. Însă, în spiritul unei idei a lui Wittgenstein, clădim opera de week-end doar pe glume pentru că acestea amplifică paradoxurile fundamentale ale limbajului. Simţim mândria de a-l performa intimă teoriei comediei. Vom râde prin antichităţi în care umorul se construia simplu prin vaudeville-uri, vom râde de râs, vom sângera (adânc) râzând la ironii. Vom trece prin diferite tehnici de la gaguri la cover şi mash-up-uri căutănd repere între un comportament prosocial vs. baba cu mitralieră prin muzici demne de fun-ul de sâmbătă.

Ne-am dat seama că umorul este valabil şi profund doar în chestiunile trase voluntar, cu cadenţă accelerată: dacă limbajul comun lipseşte, umorul din muzică tinde să se disipeze printre nicovală şi scăriţă ca o rafală de gloanţe oarbe.

Vă simţiţi îmbătrâniţi?

Jean Constantin - Les pantoufles a papa (1957)
Jon Rose - Table 4 (Violin music for restaurants, 1991)



Carte blanche lui Victor Stutz, în parteneriat cu asociaţia Jadd


SÂMBĂTA SONORĂ este un program al asociaţiei Jumătatea plină în parteneriat cu Centrul Naţional al Dansului Bucureşti.

Parteneri media : 24 FUN, stiupecineva.ro, LiterNet.ro, Feeder.ro, HotNews.ro, onlinegalley.ro, tonight.eu, Port.ro, Suplimentul de cultura, freshgoodminimal.ro, veiozaarte.ro