zebra (copy paste 7)

J.B. Lenoir - Vietnam Blues: The Complete L&R Recordings [1995]

J.B. a fost un om care se îmbrăca în costum de zebră. În frac cu model de zebră mai precis. Zâmbea mult, era timid dar vorbea cu poftă. Când l-am văzut prima oară am zis: iată-l pe cel mai prost şi bun om din lume, un om frumos şi fericit! Apoi am zis nuuu, e prea de tot, asta e cel mai destept şi rău om din lume! Acum nu ştiu, e imposibil de zis, însă eu sper că nu m-am înşelat la prima impresie. Oricum, îl putem numi enigmatic! Sau genial. S-a ocupat de un stil pe care îl numea african hunch, care este vorba despre inspiraţie, şi creativitate: bluesmanul, chitara, şi problemele, ca pe vremuri. Problemele (cântate cu voce de albină), merg de la rasism la chestii mult mai grave legate de femei şi bani. Chitara e multi-dimensională, adică te ia din toate părţile şi în toate felurile într-un ‘ol southern way în plină evoluţie. Albumul e de fapt o colecţie de două albume din 65 şi 66, remixate de Willie Dixon, care a băgat şi ceva backing vocals. Dacă gustaţi bluesul alb ar fi de ştiut că cea mai mişto piesă a lui John Mayall s-a întâmplat în 1967 şi plânge The Death of J.B. Lénoir, cu siguranţă una din cele mai triste ever.

alabama
the whale has swalloed me
the death of jb lénoir