I - IV

v'am promis adevarul despre asia si tot felul dar m'am poticnit in planuri sinunumai. cert e ca am gindit. mai degraba m'am gindit. cu putina organizare o sa ma vedeti mai des pe'aici.

veti afla si adevarul despre susnumita si tot felul de altele. adica si despre minunatia de la blurt (si pe siteu' control si in sunete unde va fi si interviul pe care i l'am loat lu' omu').
restul le pastrez surprize (hahahaha) dar doar pentru putina vreme.

diseara avem nu & apa neagra live iar apoi bag eu ceva experimente si jazz, mai vedem exact ce. se pare ca o tin intr'un mister. teasing sau cum ii zice? (mai scriu si ca la scoala primara, iata!)

o sa fie si astea mai incolo la ctrl:
ted milton & sam britton - can't beat blim (odes, 2007)
ted milton & yam yam - thirteen rules for composition (odes, 2007)

anne clark & client @ underworld

pretext:

pe 1 iulie 2005 primeam un mail de la un domn care scria asa:

Formatia britanica Client vine in Romania pe magnificul litoral romanesc.Doamnele vor efectua un dj set de mare finete vineri noapte 8 iunie in Club Tiffany din statiunea Neptun. Pentru a va face o idee despre ce se va intampla acolo vedeti atasamentul

e rindul meu sa va anunt ca doamnele client a, client b (membre fondatoare), client e, impreuna cu client c, client x, client r si client m vor fi duminica, 9 noiembrie (noonoiembrie) in clubul underworld, in deschiderea doamnei prietena lor, anne clark - care isi va lansa pe 26 septembrie albumul the smallest acts of kindness, primul dupa o lunga absenta

vom asculta, deci, proaspatul promo full moon (radio edit) - anne clark (the smallest acts of kindness, netmusiczo/rough trade, 2008) si der ambross - client + die krupps (untlited remix, metropolis records, 2008)

bonus edit

pina la urma in noapte I kept walking on the rocks (nicidecum ca tot felul de pusti drogati pentru inspiratie pentru altceva pe care'i dispretuiesc si despre care voi reveni), am citit o pagina impulsiva, bizar, dintr'o carte frantuzeasca cu coperti visinii (ce truc ieftin!) si neasteptat am devenit binevoitor - in cruzimeamea splendida / cu boxetigari in intuneric (st un clasic) piele goala (cit rasfat!) mai ales ca am spulberat auriu un fluture si, printre rautatile obisnuite m'am gindit sa va dau anumite rautati mai rele despre care nu voi mai scrie-povesti-comenta-nimic pentru ca, va fi, oricum, destul de greu si fascinant sa cititi/descifrati ceea ce veti asculta, fara fitze va zic!

john zorn (medeski martin & wood plays masada book two) - tutrusa'i (zaebos: the book of angels vol. 11, tzadik, 2008)
si anthony braxton, milford graves, william parker - first meeting (beyond quantum, recorded and mixed by bill laswell, tzadik, 2008)

Funky porn baby

Voi nu ascultati hip-hop. Chiar nimeni nu asculta hiphop? Voua ori nu va place, ori nu il puteti suporta, auzi kiar, ori sunteti snobi, ori sunteti femei. Am observat ca nici o femeie nu asculta rap. Nici una! Insa, mai nimeni nu asculta. Ba chiar, cateodata, trezeste reactii violente. Nu inteleg, si de'aia nu va bag hiphop. Inca. Ar fi interesant insa. Ar fi misto sa va zica MumuTanchistu cate ceva despre asta, eu de la el am invatat. Dar, acum, nimic. Acum, altceva.

Muzica de negri. Jazz-funk. Are "jazz" in el, trebuie sa va placa! Tuturor hipiotilor le place jazzul!

Herbie Hancock este cel mai mare manelist din toate timpurile, este regele manelelor, al manelelor primordiale. El a inventat, in joaca lui, si celelalte muzici. Dati pe google cautare imagini, sa-l vedeti de-a lungul timpului, ca sa intelegeti poate la repezeala despre ce e vorba. Cu muzica e mai greu. Stati linistiti, are mai multe conservatoare decat va puteti imagina! Deci nu va strambati. A cantat cu toata lumea, tot. Si cu Miles si cu Christina Aguilera. El vinde tot. Poate fi sideral. Cred ca nici nu asculta ce canta, nu'l intereseaza, e un golan, poate face orice. E rau daca stai sa te gandesti - ca un jazzman, te umileste.


El este the coolest kid in town. Baiat crescut la bordel, care'i stie de mic pe toti tatii golanilor . El cu ei discuta. Nu te pui cu el. E mai mic asa, si ochelarist.

Va mai dau doar niste cuvinte cheie, sa vedem cine construieste o poveste: tzaca-paca - bile, snur, inel, comunicare, golani cu teorii, blugi evazati exagerat cu centura mare cu cap de mort, veste, par pe piept abundent, par lung, iar la negri, afro, pantofi rosii-cu toc-cu bec (da frate, pantofi cu bec!), ferentari, bile de ebonita, placi, boxe, totul de ebonita, curve, wah-wah, patinoar, tranzistori, noroi, 60-70, copilarie inundata de un secret arzator, bataie de joc. Chamaleon.

Jaco

Va voi face o mare favoare. Ma doare inima. Nu prea pot sa vorbesc despre ceea ce va voi da acum. Pot sa vorbesc doar cu cineva care are la randul lui ceva de spus in legatura cu ceea ce urmeaza. Ceea ce urmeaza nu este pentru internet, pentru dat la gramada. Jaco Pastorius este... Of! Oricum, sa stiti ca e foarte mult ce va dau eu aici.

Mostra cu Sam&Dave:
Mostra cu the coolest kid in town - Herbie:
Alte mostre nu am gasit, sunt si cu totul altfel de piese pe album.

Jaco Pastorius - 1976 (Asta e albumul, primul lui album. Documentati-va sa vedeti despre ce e vorba, si cu albumul, si cu Jaco!)

Data viitoare ne auzim cu tata' lor. Golanie primordiala cu HH.
Acum facem putin okii de nebun, noi, vs.

Standard operation

La inceput am zis "inca o piesa pentru femei nostalgice dupa interbelic" (stiti, genul acela care coolte fiind trebuie obligatoriu sa se simta interbelice, de parca aia ar fi singura perioada, genul acela cu figuri intelectuale, care in interbelic s-ar fi tanguit dupa fin du siecle ca contra a perioadei lor, iar acum sunt melancolice gandindu-se la ambele), apoi m-a rupt bucata asta, fotografiaza perfect un moment de-ale mele. Tot albumul suna a standard, este fara cusur. Poate fi ascultata in orice context legat de o stare cool (nu in sensul original), nu exagereaza in nici un sens. Madeleine Peyroux a devenit vocea mea preferata de jazz (eu nu ascult jazz cantat, nu imi plac de loc performantele vocale) pentru ca este incantator de naturala. Usor nostalgica si romantioasa. Are ceva din Billie Holiday, dar Billie nu imi place. Ar fi pe gustul unor foste prietene cu care ma simteam mandru sa merg pe strada. Poate de-aia imi place, imi aminteste de ele, ca un vanticel usor, racoritor, neinsemnat.

No Big Fun

S-a facut cald afara si am vazut ca avem hipioti. Trebuie sa uit cumva de asta, pentru ca nu e cea mai buna perioada sa ma enervez, adica nu prea-mi vine. Incerc sa ma relaxez, dar, dupe cum se va vedea, nu reusesc.
Bag jazz. Aparent inofensiv, nu? Unii asculta jazz si se linistesc, stau calmi asa, degusta un vin, il miros mult, sunt snobi. Sunt prosti si ii pun pe hitlistul meu.

Compar Live la Fillmore East din '70 cu Dark Magus (Live la Carnegie Hall) din '74, ca sa prestez intelectual. Miles Davis ma ajuta. Set-ul e complet schimbat, oamenii sunt cu totul altii (de la "numele" din '70 la alti mari meseriasi) . Miles pare sa aiba o problema. Sa vedem in cele ce urmeaza cum o va rezolva.

Miles pare lipsit de energie, nu se mai poate manifesta malefic atat de izbitor, nu mai are un impact care sa te striveasca. Este inunecat, si, fiind Miles Davis se joaca cu chestia asta. Albumul scoala parul de pe tine, si ma gandesc cu groaza (asa cum fac de fiecare cand ascult Miles) ca daca as fi vazut vreodata un concert cu el as fi fost pierdut forever.

Miles se joaca cu ritmuri, cu mintea ta, cu o orga electronica, cu bandul, cu trompeta, cu lumea, cu muzica. Se joaca superb si pare ca totul converge catre anihilare. Miles uraste, si uraste din ce in ce mai tare iar fuziunea este declansata de resorturi din ce in ce mai subtile. Este inspaimantator, este o metoda anti-hippie de nu se poate! Pe Miles nu ai cum sa il iubesti. El este cel care-ti intra fortat in cap si te face vraiste, te schimba definitiv, si nu il mai uiti niciodata.

La putin dupa concertul asta din '74 (ooo, dar sa nu credeti ca 70u' e prost! nu, e genial, si tehnic mai bun, dreak, jack dejonette, holland care rupe contrabasu'n doo, shorter, corea si moreira. doar ca asta din '74 are 3 kitari si Miles e pus pe analhilare. adica ne bate la cur cu ranga) Miles s-a internat pentru dezintoxicare. Miles nu mai avea cum sa creasca de prin '55, pentru ca atunci a ajuns sa stie tot, dar s-a tot schimbat.

Miles chiar traia ceva.