As mai injura putin, dar parca am obosit. Mintea mi'e limpede, dar parca ochii imi sunt apasati de ceva. Simt o mica usurare in piept. Stiti, ceva de genul senzatiei acelea de dupa o criza de plans sau dupa o sesiune cam lunga de somn. Putin confuz. Neclaritate. E vina orei 5 de toamna. Parca le'ai zambi oamenilor ca un batranel.
M-am trezit la ora 3jumate, am simtit ca ceva ma da jos din pat si ma scoate afara. In casa cam multi nervi, sunt plini peretii de ei. Infruntam putin unghiurile lor drepte, umbrele inaltimii lor iar apoi iesim. La plimbare. Apoi luam micul dejun, seara e cel mai bine. E, zic, meritul temperaturii aceleia deosebite, a vantului micut, a pizdii ma'sii, nuj! Ciorba de burta (prietenii mei stiu de ce), pentru ca de la o vreme ma simt foarte atasat de bucataria romaneasca (stai ca vin acum pastramele de oi si vinoasele'alea'grele). Chiar si de paine! Nu po's te du' la nen'tu Paris, la Cata n'au (dar bagi dup'aia 5 mici scurt), dar iti amintesti de... Si bagi. Mananci pastelul din bol cu o ciusca mica, cea mai rea, cea mai nenorocita dintre toate (de productie proprie), bagi o bere si fumezi trei tigari. Apoi o iei spre casa. Pe drum ei un ceai cu inca o tigara. Ajungi, pe seara, iei o carte si vrei sa te culci cu ea. Azi nu mai ies nicaieri (pe bune!). Intai citesti de la inceput pana la sfarsit. Apoi dai "publish post". somnusoooor si luuuuung Etichete: fomfleuri, la sentiment
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire