frica durere cool dans

in lupta nu trebuie sa spui nimic

nu acum. o fi degeaba?

se leaga daca va explic. noroc ca nu dau explicatii

slagare internationale nemuritoare

si ca sa nu zica nimeni ca nu bag beatles si zeppelin urmeaza doua piese ce au schimbat vieti: my guitar gently weeps si stairway to heaven.

nu cred ca este nevoie sa le puneti de la coada la cap (si nici macar de la cap la coada, finca se'mpute treaba oricum ai lua'o) si nici sa va ginditi la spirit

eu sint plin(s)



dick rowe este cel mai mare om si il iubesc

ptiu!

ma transform destul de rapid intr'un mos care uraste rockerii.
ne vom referi de acum inainte la ei ca rokishti. rokishtii sint cei ce asculta heavy metal, happy metal, hair metal, hard&heavy, prog, au tricouri negre cu reprezentari ale unor scene glorioase sau robotei, si scris cu rosu. au geci grele de piele negre, blugi negri si de foarte multe ori parul lung si cret. exista citeva exceptii. trupe si categorii de oameni. dar nu vi le voi spune. mai ales ca nu se aplica foarte usor.
si n'o sa va zic nici de ce (ii urasc). daca nu va e clar...

inainte ma amuzau. insa mi'e clar ca voi ajunge un mos cu creasta verde, mi'e clar. punkistu rave care face urit la aia micii care il deranjeaza. asta cind nu stau pe prispa. e bine ca am scapat de penibilul de a fi alternative. sau indy - varianta oasis post oasis coldplay post rock emo anime etc. am scapat din nastere adica cu gust si creer pus pe critica. le si stiu pe toate, asa ca sint in maxima siguranta.

ceea ce inseamna ca urmeaza a certain ratio. englezoi greu impresionabili care au ris de saracutzu genesis cind acesta plingea si isi sfisia miinile cu o lama. cine vrea sa stie cauta.
afara de asta e muzica cu totul degeaba si zic sa dati boxele tare

acr - do the du (FACT 16 the graveyard and the balroom, 1979)
acr - back to the start (FACT 35 to each... 1981 reeditat USLP21 2004)
acr - skipscada (john peel session, 1981)

punkara dar nu asa

am aflat ca un bou, intimplator, ca avem album nou asian dub foundation - punkara. ascult, si in primul rind mi se face dor de ala micu de la voce care s'a tirat in 2000 dupa community music. dar ce'avem noi aiiiici?! vaaaai, este chiar minority large, un album deeder zaman (asa il keama pe amarit) din 2008. dar vaaaai, este atita de proooost! si nici adfu' nu e o incintare.

stati sa ne intelegem despre ce vorbim.
prima data cind am ascultat adf m'a lovit asa o stare londoneza. rau de tot. si'am zis ca asta tata muzica cosmopolita. unii i'ar zice etnic, sau cum plm ii mai ziceti? world. de'astea. si in acelasi timp era buna pentru jucat fotbal. ce sa zic, e o muzica care imi da foarte multe stari si imagini. dar nu 3 sa plictisim. prostii i'au zis si punk. ma rog.

ceea ce avem aici e foarte simplu, intr'adevar. niste rupti in cur care isi folosesc talentele muzicale si ce mai stiu de prin familiile lor de emigranti ca sa faca rock&roll. cu toata povestea protestatara cu tot. mai prinde si la toti tiganii dupe pamint; succesu era asigurat. cu toate sampleurile alea arabesti si tiganesti si indienesti si etc, cu vocea muscatoare a lu ala mic si cu chitara aia care e tare de tot. suna ca un kebab sa moara ma'sa daca te mint.

sa revenim. dupa cm, care e cel mai tare album, adf mai scot 3 albume misto (daaa, daaa, enemy of the enemy!) si apoi pauza. acuma o sa vina si la bucuresti. ba chiar si la brasov, unde nu cred ca se potrivesc. problema insa e ca nu au potrivit nici elementele alea de le'am zis eu mai devreme si au scos un album aiurea. n'au idei si inghesuie la gramada mai multe jucarii. il baga chiar si pe iggy pop!

si'am zis ca ascult zaman si trece. trece pa dreaku, ca asta se crede negru acuma, sa n'am parte daca va mint! si pa spate are tot un fel de adf oleaca MAI caraibian. trist.

sa exemplificam

adf - rebel warrior (fact and fictions, 1995) baga tata!!!
adf - real great britain (community music, 2000) bababagabaga!!!
adf ft. sinéad o'connor - 1000 mirrors (enemy of the enemy, 2003) kinda' laid back
adf - no fun (punkara, 2008) nu pricep
deeder zaman - fire within (minority large, 2008) prostie pa fatza

superb

cind esti mahmur inseamna ca ai fumat cel putin 3 pachete, ai baut 20 de beri si absolut si martini si vin probabil, te'ai luat de niste unii deranjanti intotdeauna, vrei sa mori de durere, ai vinatai, au vrut iar unele sa te agate, simti asta, dar nu iti amintesti nimic. ai flashuri. citeodata te incearca o rusine. avionul pare sa fi cazut foarte de sus cu tine, in fata unui tren. cu mine adica. n'ai dormit destul. dar nu acum. totusi, multi oameni pe strada sint ca niste umbre. au mai fost prin viata ta? nu e nimic supranatural. probabil ca i'am bagat cindva supt masa.

cred ca la roxy nu era ca in laptarie. x-ray spex
poly styrene avea un magazin cu haine second-hand si statea pe o ladita cu miinile pe genunchi. se gindea la to felu de lucruri. nu dadea foarte multa importanta. avea si un aparat dentar si halucinatii. era rotunjoara. a dat anunt la ziar. impreuna cu lora logic aveau 32 de ani. lora avea 15 si un saxofon. impreuna cu ceilalti baieti au inventat muzica punk. au fost mai mult decit acolo. apoi lora a plecat finca trebuia sa mearga la liceu. apoi au scos un album la emi si rotten s'a bucurat cu invidie pe poly: superb!

mai tirziu poly a luat'o pe alte cai. ii era dor de lora asa ca s'a indepartat. lora a predat niste cursuri de logica esentiala. poly a continuat sa fie ceva ce n'am mai vazut in viata mea.
sa ridem pur si inocent cu privirea ratacita totusi pe undeva. chiar sa gindim. dar doar putin.

x-ray spex - germ free adolescents
x-ray spex - genetic engeneering
x-ray spex - plastic bag
x-ray spex - I can't do anything
x-ray spex - warrior in the woolworths
polystyrene - dreaming
essential logic - order form (I want to order a pelican)

no story

acest post se dedica unor oameni de culoarea alba a cacatului. din pacate trebuie sa ne si murdarim.

unii danseaza pe bluzuri. jalnic.
altii cred ca cel mai mare bluesman e stevie ray. jalnic.
st insa cei se cred negri. specimene ca icoana bluesului ardelenesc - ag weinberger sau promotorul bluesului in blogosfera - gavagai, tarani cabotini care vorbesc si scriu ca niste negri din delta filiashilor (ya'll know wha't'i'msayn'nigro, donchu?!!! mmmmmmmmmmHMMMMMMM!!!!).
sau nicolae cocarlea, negru'negrilor, care tine la radacini, vrea sa tina totu'n casa, vrea sa lupte forever pentru drepturile culturale ale fratilor lui oprimati de'acolo de pe plantatii, si ii renega pe ratacitii de jigodie ca john lee hooker (acest "magar batrin") pentru ca "au vindut bluesul albilor".
they' keepin' it real.

voi ce parere aveti despre ei? iou zic printre altele ca sint foarte prosti. ba habar n'aveti ce'i aia!

vorbeam despre blues sper, si voi pune acuma ceva chitari foaaaarte rautacioase. ceea ce urmeaza numesc eu mean guitar, absolut degeaba. pentru ca aici e degeaba, fara real.

blind willie johnson - if I had my way I'd tear the building down (ah!)
blind blake - diddie wa diddie (el nu stie ce'i aia da'i zice gavagai)
tommy johnson - cool drink of water blues (el si'a vindut sufletu, nu robert de'l stiti voi)
mississippi fred mcdowell - everybody's down on me



n'o sa va zic eu cum sta treaba

chestioneershertz

as dori sa semnalez prezenta unui blog care m'a numit etc
si daca veni vorba de soup, adevarul este ca am baut prima bere cind eram mic de tot. si adevarul adevarat, daca e sa fim foarte rigurosi, asa cum imi place, este ca am baut doua beri in acea clipa:
SCHNUFF, SCHNAPPS!



chestionabill: vs = nazi soup blog-> IF soup = bere THEN t0 = 2BERI -> SCHNUFFFFFFFFFYOU!

calmare

finca st un bajet foarte nervos trebuie sa fac tot felu de miscari. citeodata e imperios necesar.altfel devin mai periculos decit deobicei. haha. postul de fata este, deci, scris pentru starea generala de bine. tin la noi, copii!

cu postul viitor ne vom intoarce la marea muzica degeaba, asa ca deocamdata sa bagam ceva nou si degeaba calumea. adica 3 X ceva, ca sa ma linistesc si cosmetizez suficient.

2007
pe la inceputul anului anului asa, a aparut una din chestiile alea care ma fac sa dau din picior, buric, umeri si cap in acelasi timp. adica ceva foarte bun. acesta se cheama please heat this eventuality si consta din omar rodriguez lopez (at the drive in, mars volta) si damo suzuki (can, baby!) - tipu' ala pe care nu'l stiti dintr'o piesa cu the fall. doi muzicieni foarte respectabili. ep'ul asta imi aminteste, intr'un mod nu chiar ciudat, de un combo miles davis. avem de toate: ritmuri dracoase, chitareala electrica serioasa, voce psihopata, sax free. meserie. sa nu v'aud ca ziceti progresiv!



2008, martie
pentru prietenii nostri mai tineri, mai cu conversi, avem ida maria. un cds pe care avem o piesa acustica foaaaaaaaaaaaarte slaba (in the end), si o piesa foarte draguta - stella. nu urla rau.
mi s'a facut dor de marlon brando. asta fara legatura.








2008
o chestie importanta si foarte vesela. album nou death in june: the rule of thirds. nu stiu pe cine intereseaza chestia asta. un anumit tip persoane pe care le'ar interesa ar face bine sa nu'mi arate ca exista.
muzical este un album frumusel. balteste de toate simbolile, nostalgiile si poeziile de rigoare. cam soft totusi. soundul ma face sa ma gindesc cum mi'as imagina un grup de soldatei in uniforme umipc jerpelite care s'au pierdut pe un munte si cinta linga un foc stind in tunici si izmene. au ochii obositi, conserve, joaca jocuri, se gindesc la familie, iubite si comandanti. o sa piarda restul razboiului. atita tot



gata m'am linistit

prostii

produsul e in mod normal 3 in 1 dar astazi vedem, poate bag fo oferta speciala.

sint ciufut, asa ca incep cu top cele mai penibile 3 albume ale anului pina acum. s'au clasat atit de sus pentru ca sint foarte speciali. albumele in sine nu spun nimic (nici rau nici bun), sint genul de muzica de autobuz, pe care oricum nu o auzi. insa asa personalitati merita mai mult.
faza e ca in cazul ca ai pus instrumentu'n mina inainte de 1960, daca ai de gind sa'l scoti din nou in 2008 trebuie sa fii ori senil ori pus pe anihilare totala, ori sa vii cu muzica anului 3000, ori sa fii negru.

fara suspans
locul I
marele van morrison - keeep it simple. se pare ca toti nenii albi care au cintat blues devin la batrinete mosulici foarte plictisitori. nici macar caciulita si halat n'au. afara de jb si kr.

locul II
van der graaf generator - trisector. peter hammill nu se lasa si vrea sa mai spuna ceva. bleah! de'te dreacu', mosh scirbos ce esti!

locul III cu coronitze
jack bruce & robin trower - seven moons. ia uite mosii ce stiu ei sa cinte, ce tehnica au, ce fortzosi sint! cinta fix ca la prima tinerete. rock on! hai tataie, facem un skandenberg? ca te vad fortos'ashea!

nu pot sa pun fo piesa de ce cele de mai sus dar bag royal flush - un promo cds foarte misto cu outkast ft. raekwon. astia oameni talentati, meseriasi si tineri. si mai ales negri. care, by the way nic baetzica, vind hiphopu' albilor, asa cum vinde reznor industrialu' albilor, ac/dc rock&rollu' tot albilor, james brown soulu', iar dave holland alb fiind vinde jazz negrilor. bine, probabil ca l'a cumparat inainte pe margele de sticla colorata de la jerry roll morton, exploatatoru' mortzilor ma'sii!
ce oameni scribosi, lipsiti de moralitate, nu'i asa?
a propos de van morrison! nic, data viitoare cind te mai iei de john lee hooker te sparg prostule! frustratule! ofticosule! cabotinule!

bamboo music

cum sa v'o dau eu p'asta?., ca'i complicat...

desigur ca exista in istoria omului precedente...
omul este un animal salbatic si pervers. are cultura. pe parcurs a aparut cenzura, s'au schimbat balantele si proportiile. omul este (si) in principiu la fel de crud si infiorator.

exemplu (arta): sec 4 ien. grecii erau animale, stiti asta sper. aveau impresii supranaturale si atunci cind pictau/admirau o pictura. parrhasius era pictor si umbla prin atena cu o coroana de aur pe cap. era, si el, abominabil. sclavii lui torturau alti sclavi pentru ca parrhasius sa creeze.
asa si inainte, si dupa, si acum.

trebuie sa ajungem cumva la muzica. nu doresc sa fac un rezumat al culturii/manifestarii secolului 20.

industrial. in mare anglo-saxoni. guru dupa guru cultural, sau criminal, sau vrajitor, sau ideolog, au fiecare pozitia lui in poveste.
ca sa facem legatura cu parrhasius alegem coum transmissions -> monte cazazza care era foarte periculos si zicea: industrial music for industrial people. acum se tine de poante si zice: I don't need to talk, I don't need to make quotes. you see, I'm already VERY WIDELY UNKNOWN.
vezi nic, asa e cu undergroundu' tau! nu mai exista!

elementul de legatura este genesis p-orridge - urmeaza, sa zicem, industrial records, throbbing gristle si deci sleazy, care mai trece (cu si fara balance) prin psychic tv si o gramada de alte kestii, pina la si dupa coil. in 2004 balance moare (baietii astia au facut kestii ne-sanatoase), 2005 apare coil - the ape of naples. 2008 apare o editie vinil de lux, in 300 de exemplare, cu bonusul the new backwards. foarte misto.

intre timp sleazy zice ca si'a depistat toate bolile asa ca paraseste vestul, se muta'n tailanda si face soisong. el e cu perversitatea, decadenta si intunecaciunea iar ivan pavlov cu procesoarele. the power and energy of youth and the russian scientific establishment ...with the filth, decay and corruption of english maturity. primul concert a fost in martie, in japonia.

aici am vrut sa ajung.
1. monte cazazza - kick that habit man (the worst of, 1992)
2. throbbing gristle - six six sixty (20 jazz funk greats, 1979)
3. coil - careful what you wish for (the new backwards, 2008)
4. soisong - soi jin no hi (2008)



adjectivele abunda mai sus doar pentru impresie. ele nu vor sa valoreze nimic. amoral

de la mine

am ratat de curind un concert new model army (una din singurele trupe cu care as purta tricou. s/a-cuzati'mi esprimarea) care a fost destul de aproape de ro. acum st in turneu in state dar promit ca imediat ce se intorc pe continent etc. pina atunci insa oamenii (din trupa) o sa mai citeasca ceva carti de la librarian of the outer dark and temporary mambo goddess. biletele costa intre 10$ (in state) si 15 lire (uk). in europa cam 12 euro. merita, zic, cheltuiala, pentru o huiduiala si'o aruncare cu rosii... sii ce va mai vine.

nu st fan al nimanui. nma imi plac de ma cac pe mine.

nma exista de la inceputul anilor 80. cei ce nu pot sa traiasca fara categorii ii fac in toate felurile. pentru confortul dvs. enumeram citeva: punk, post-punk, indie, alternative, rock, folk-rock, gothic rock, rock noir, metal. acum ca v'ati mai linistit, ati vazut ca va plac? st englezi

totusi, ideea e ca fac o muzica cu totul deosebita si degeaba. frumos. st (chiar si pent'mine) de ascultat si versurile la nenii astia.
cel mai recent album e de anul trecut (high) iar cel mai vechi din 84 (vengeance).

nu ma bag in hatzishuri descriptive nici critice. va mai zic doar ca o sa ma duc si'o sa ascult fff atent, o sa fac ca toti dracii si'o sa casc gura tare de tot.

bagabaga:

spirit of the falklands (vengeance, 1984)
running in the rain (the john peel show, 14. 12. 1983)
lullaby (strange brotherhood, 1998)



EXACT asa as cinta si eu, ca mine

primul episod

unele bucati merg perfect peste fo scena de film. in "coloana sonora" adica. asa ca, din cind in cind, CIND mai gasesc f'una, o s'o bag aici pe blog, cu schema de asamblare cu tot. sper cit mai rar.

azi avem shoot out the lights. vreau de mult sa va scriu despre los lobos, dar inca nu este timpul. astazi avem doar coverul asta foarte filmografic pe care ei l'au facut acum 4 ani la pesa lui richard thompson de pe albumul sotl (aprilie 1982).

am citit versurile acum si st cam poetice: cu umbre care se ascund si pe care nu le vezi miscindu'se in singuratatea intunericului dincolo de luminile orasului reale ca pistoalele. si privesc, si rid. ah! durerea!

sa ascultam insa, si sa ne imaginam totusi niste imagini potrivite cu soundul asta.

1. o scena de amor gen top gun: amor si amenintari: pericol
2. niste ceva cu blues si un cadillac stralucitor intr'o noapte urbana: pericol
3. un masacru discret: urlete
4. alergare prin padure. urmarire. impiedicari, cazaturi. pentru un moment pierdem din vedere ceea ce urmarim, si apoi: viol (sugerat)
5. unu'si face temele altu'si sparge venele: exista instante superioare: societatea (eseu)
6. noapte/zi: exista instante superioare: bine/rau: moralitatea (eseu)
7. intra intr'un club. se joaca biliard: poarta o discutie pe care nu o auzim: vind droguri
8. este mare om politic: are probleme: incearca sa scape de ele: e ceva la mijloc
9. o casa nici prea mare nici prea mica in noapte: ce'o fi cu ea?
10sigata. vaporul pleaca: portul ramine

merge in multe alte ocazii (majoritatea implica tensiune un inceput sau un sfirsit, un interludiu sau o desfasurare a actiunii si tigari aprinse).

bagam ambele variante, ca sa bifam si categoria cover



p.s. generic!!!

red hot + blue

motto: I'm not just sure, I'm HIV positive

intr'unul din cele mai recente episoade din south park, cartman este infectat cu hiv. si'l infecteaza mai departe pe kyle. aflam ca sida nu mai este o boala la moda. cancerul e monden astazi.
in 1991 sida era la putere. aveam citeva morti rasunatoare si pe magic johnson, pe care'l mai avem si astazi - am aflat din sp ca el are leacul: cash. si, ajungind la muzica, aveam o gramada de concerte legate intr'un fel de sindrom.

si acum ajungem exact unde trebuie, la albumul red hot + blue - a tribute to cole porter. il am pe caseta de cind a aparut. 1991. intii critica: este de cacat sa faci o colectie pentru constientizarea maselor in legatura cu aids si sa fie in acelasi timp un tribut adus lui cole porter. se intelege ca porter ar fi un print al bolii, un vizionar, un erou, un martir. si porcaria a fost gindita asa pentru ca marele compozitor (1891 - 1964) a fost homosexual. nu a fost insa poponar deloc, iar acum ajungem si la continutul adevarat, ne-simbolic.

toate cele 20 de piese sint coveruri dupa mari piese ale lui cp. si sint coveruri adevarate, nu lesinaturi (pina si annie lennox imi place aici). poate cover nu e cel mai bun cuvint. dar sper ca ne intelegem. toate sint foarte frumoase, dintre ele aveam citeva preferate, pe care o sa le si bag: bucata cu iggy pop & debbie harry in care astia doi se mistocaresc, nebunia cu kirsty maccoll & pogues, tom waits si vaporul care pluteste la nesfirsit pe mississippi in boii lui si ai fluviului, sunet de fierastrau, david byrne ca o petrecere cimpeneasca matinala, si bodegareala cu les negreses vertes. nostalgie taticu.

cel mai bine e sa luam colectia asta ca pe o esenta rezumata a muzicii anilor 90 minus fenomenul grunge. copchii isi pot face o idee foarte buna ascultind chestia asta. cum erau anii aia? aveau un aer de kitsch, balteau in melancolie postpostpost-ceva, erau caldurosi si usori (chiar si rapu'), cu sunete pline. petrecareti. relaxati. si in dimineata asta imi place ca erau asa. oricum, aveam oricind bleach & co (ma refer strict la releasurile perioadei) ca sa ne dam cu capul de pereti.
dar sa termin. anii 90 nu au avut nici o tinta.



Red Hot + Blue - A Tribute to Cole Porter (1991) Track List:

1. I've Got You Under My Skin - Neneh Cherry
2. Night And Day - U2
3. You Do Something To Me - Sinead O'Connor
4. In The Still Of The Night - The Neville Brothers
5. Love For Sale - Fine Young Cannibals
6. Don't Fence Me In - David Byrne
7. Well, Did You Evah! - Debbie Harry & Iggy Pop
8. Miss Otis Regrets / Just One Of Those Things - Kirsty MacColl & The Pogues
9. I Love Paris - Les Negresses Vertes
10. It's All Right With Me - Tom Waits
11. I Get A Kick Out Of You - The Jungle Brothers
12. From This Moment On - Jimmy Somerville
13. Too Darn Hot - Erasure
14. Who Wants To Be A Millionaire? - The Thomson Twins
15. Begin The Beguine - Salif Keita
16. Down In The Depths - Lisa Stansfield
17. After You, Who? - Jody Watley
18. Do I Love You? - Aztec Camera
19. So In Love - k.d. lang
20. Ev'ry Time We Say Goodbye - Annie Lennox

cîr cîr cîrrrrrrr

vad ca am inceput sa bag numai muzici noi. ba chiar muzici ce vor fi noi. incercam sa schimbam placa. deocamdata o luam usor, asa ca nu ma indepartez prea tare. nici de muzici si nici de cronologie. cind o sa am chef o sa mai bag si alte subiecte, o sa fac pe desteptu' si'o sa va zic cum sta treaba si'o sa asezonez productiile cu cine stie ce muzici care mai de care mai timpite si mai degeaba. voi mai face si ceva istorie, dar nu inca.

bagam acuma jeff beck: un ciine batrin si urit si rau. pe linga el, alti chitaristi de la inceputurile rock&roll'ului britanic sint nijte catelusi lacrimosi, inofensivi, post-datati. vorbesc aici de exemplare ca eric clapston sau jimi page. baieti buni altfel... i'am pomenit pe nenii astia pen'ca i'au fost colegi.

jb este atit de tare finca stilul lui de a cinta la chitara nu e nici bb king, nici hendrix, nici nimic. jb incepe usor aseaaaa, si dup'aia incepe sa cîrîie de te iau dracii. cîrrrrcîrrrr cîîîîrrrr cîrcîrcîrcîr... o minune.

dupe yardbirds, putin bba ( beck boggert & appice - a se citi episii) jb a avut o perioada in care au predominat tot felul de colaborari dubioase: labareala. era si perioada perfecta pt asa ceva. cîrcîr'ul nu era la mare pret.

trecem peste si ajungem la ce vreau eu. 2001 si 2003, doua albume (you had it coming si jeff) in care jb rupe. cîirîie cum n'a mai cîrîit niciodata.
si are un sound cum ar trebui toti mucosii sa'si doreasca sa aiba.

sper ca domnul prietenul lui jb, domnul tom jones, sa nu se supere pe mine (recunosc ca l'am crezut intotdeauna un mare taran insa nu credeam ca e asa un animal pina nu l'am vazut intr'un film din seria the blues a lui scorsese si n'am aflat ca si'a asigurat paru' dupe piept) pentru cele ce le'am spus despre nenea care cinta la "instrumentul chitara" in piesele ce urmeaza

in asteptare

am pofta mare de muzica cintata de gagici.

am citit de curind (intr'una din milioanele de reviste cu muzici) ca anul asta avem de asteptat un nou album the slits. m'am pus pe cautat un advance ceva dar nu a leakuit nimic inca. avem totusi ep'ul revenge of the killer slits din 2005 (cu paul cook - tobarul de la sex pistols si chitaristul marco pirroni - adam and the ants, siouxsie and the banshees). am citit pe site'ul lor oficial (myspace) ca aceasta formula nu se va mai repeta niciodata. au inregistrat atunci 3 piese foarte tari. nu st puse pe dezamagiri.

scurt interludiu didactic: trupa vocal-instrumentala the slits provine din englitera, cinta punk, si cam toate trupele de tipe sint citire de la ele. sinunumai.
viva janis joplin hipiotilor

pe 5 martie a'nceput turneul american si nu pare ca fomeile au timp de inregistrari. eu insa le astept ca si cind. poate baga live (?!!!) sau poate au bagat deja. a propos de live: jp zicea ca prima data cind au venit sa cinte la bbc 'abar n'aveau cu instrumentele, dar i'au rupt gura.

cam asa si'acum