red hot + blue
motto: I'm not just sure, I'm HIV positiveintr'unul din cele mai recente episoade din south park, cartman este infectat cu hiv. si'l infecteaza mai departe pe kyle. aflam ca sida nu mai este o boala la moda. cancerul e monden astazi.
in 1991 sida era la putere. aveam citeva morti rasunatoare si pe magic johnson, pe care'l mai avem si astazi - am aflat din sp ca el are leacul: cash. si, ajungind la muzica, aveam o gramada de concerte legate intr'un fel de sindrom.
si acum ajungem exact unde trebuie, la albumul red hot + blue - a tribute to cole porter. il am pe caseta de cind a aparut. 1991. intii critica: este de cacat sa faci o colectie pentru constientizarea maselor in legatura cu aids si sa fie in acelasi timp un tribut adus lui cole porter. se intelege ca porter ar fi un print al bolii, un vizionar, un erou, un martir. si porcaria a fost gindita asa pentru ca marele compozitor (1891 - 1964) a fost homosexual. nu a fost insa poponar deloc, iar acum ajungem si la continutul adevarat, ne-simbolic.
toate cele 20 de piese sint coveruri dupa mari piese ale lui cp. si sint coveruri adevarate, nu lesinaturi (pina si annie lennox imi place aici). poate cover nu e cel mai bun cuvint. dar sper ca ne intelegem. toate sint foarte frumoase, dintre ele aveam citeva preferate, pe care o sa le si bag: bucata cu iggy pop & debbie harry in care astia doi se mistocaresc, nebunia cu kirsty maccoll & pogues, tom waits si vaporul care pluteste la nesfirsit pe mississippi in boii lui si ai fluviului, sunet de fierastrau, david byrne ca o petrecere cimpeneasca matinala, si bodegareala cu les negreses vertes. nostalgie taticu.
cel mai bine e sa luam colectia asta ca pe o esenta rezumata a muzicii anilor 90 minus fenomenul grunge. copchii isi pot face o idee foarte buna ascultind chestia asta. cum erau anii aia? aveau un aer de kitsch, balteau in melancolie postpostpost-ceva, erau caldurosi si usori (chiar si rapu'), cu sunete pline. petrecareti. relaxati. si in dimineata asta imi place ca erau asa. oricum, aveam oricind bleach & co (ma refer strict la releasurile perioadei) ca sa ne dam cu capul de pereti.
dar sa termin. anii 90 nu au avut nici o tinta.
Red Hot + Blue - A Tribute to Cole Porter (1991) Track List:
1. I've Got You Under My Skin - Neneh Cherry
2. Night And Day - U2
3. You Do Something To Me - Sinead O'Connor
4. In The Still Of The Night - The Neville Brothers
5. Love For Sale - Fine Young Cannibals
6. Don't Fence Me In - David Byrne
7. Well, Did You Evah! - Debbie Harry & Iggy Pop
8. Miss Otis Regrets / Just One Of Those Things - Kirsty MacColl & The Pogues
9. I Love Paris - Les Negresses Vertes
10. It's All Right With Me - Tom Waits
11. I Get A Kick Out Of You - The Jungle Brothers
12. From This Moment On - Jimmy Somerville
13. Too Darn Hot - Erasure
14. Who Wants To Be A Millionaire? - The Thomson Twins
15. Begin The Beguine - Salif Keita
16. Down In The Depths - Lisa Stansfield
17. After You, Who? - Jody Watley
18. Do I Love You? - Aztec Camera
19. So In Love - k.d. lang
20. Ev'ry Time We Say Goodbye - Annie Lennox
Etichete: '90, cole porter, hiv, muzica aproape degeaba, red hot + blue, sida, va
publicat de hippiekiller la
6:38 a.m.
6 comentarii:
anii 2000 sint marele POST. fara carnitza. '00 cumarveni.
8:37 a.m.
si inca ceva: i'am omis pe roacheri pen'ca ma amuza foarte rar, deci nu'i suport. da! nici p'astia!
8:51 a.m.
al naibii ce-mi place noul tau blog; ptr mine anii 90 se impart in 2 perioade: inainte si dupa moartea lui Kc; inainte, si mai ales dupa explozia nirvanei, poate fiindca era dupa revolutie si descopeream tot felul de chestii atmosfera era f misto: mtv-ul oferea alternative, aveai mtv the state, 120 de minute alternativ, beavis & butthead erau cu adevarat anarhisti la inceput, parca se respira alt aer; imi aduc aminte de 2 din cintecele astea de pe compilatie, aveau clip, neneh cherry si iggie pop cu debbie harrie. Dupa 95, urma lui Kc a devenit mai degraba negativa: mtv-ul a luat-o razna cu tot felul de imitatii (bush/silverchair) si punk-ul pe intelesul tontilor: greenday, offspring &co; comertul si-a reintrat in drepturi; Ce mi se pare cel mai si cel mai enervant e sanctificarea lui Kc la spartul tirgului; tin minte ca in 93 hippiotii strimbau din nas cind auzeau de nirvana, ii jigneai, dar dupa unplugged, si mai ales dupa ridicarea la cer, gata, merge un come as you are dupa wish you were here, plus toti astia cu cearcane si jerseuri care s-ar sinucide daca n-ar fi asa de narcisisti;)
11:00 a.m.
tare blogu' da, si mie'mi place.
eram mic rau si'mi placea bleachu' f tare. mi'a placut si "restul" dar m'am suparat la un moment dat si nu mi'a mai placut nimic. de citiva ani am reabilitat bleachu' insa. atit.
taretare era mtvu' pt perioada aia, alternative nation si tot ce'ai zis tu. apoi nu m'am mai uitat. am scapat de toate prostiile alea de muzici si'am ascultat numai ce'am vrut eu. aveam provideri de casete si discuri si trageam si de la radio. sisisisi...
da, dupe kc au aparut toate speciile noi de hipioti. cu gunsnrose nirvana wishu si tot tacimu pe de'o parte, alternativistii oasis pe de'alta, etc.
nujt.
11:12 a.m.
la mine prima parte se incheie cu vitalogy.
a doua incepe cu no code.
in pauza am ascultat muzica din prima parte.
n-au avut nici o tinta si asta a fost cel mai bine.
multumesc pentru waits.
1:01 p.m.
ma gindeam eu ca nu prea se are waitsu' ala. e tare ca nu se termina piesa aia.
nu vorbesc despre pj. am ascultat prea mult si st in pauza de citiva ani
1:04 p.m.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire