Minunatiile stiintei

De data aceasta vom aborda un subiect nou. Nou pentru noi doi cititorule, adica pentru tine si pentru mine (in acelasi timp), adica pentru esperienta noastra comuna. Te vei minuna, sper! Vom vorbi despre stiinta, ba chiar despre cea mai fascinanta ramura a ei, minunata Fizica (are Monciu Sudinski o super-kestie despre un domn foarte superat (sa ne amintim etimologia cuvantului. v. Noica. hahaaa) pe fizica. Dar, sa incepem.

Se pare ca, dupa cateva secole de baut bere cu cu butelca de 5 litri si trai alaturi de femeile lor (englezoaicele), CERCETATORII BRITANICI au descoperit, plecand de la o serie de asumptii foarte bine inradacinate in spiritul lor si sprijinite foarte puternic, inca de la inceput de teoriile fizicii cuantice (sa-i ierte nenii Planck, Heisenberg & CO) iar apoi, facand o pleiada de experimente (de, empirismul britanic!), ca:

Cu cat dimensiunile, masa (oricum, sunt direct proportionale) sunt mai mari, cu atat posibilitatea de existenta in starea actuala (spatiu) este mai mare. Concluzia lor a fost: "Fetelor, nu va puneti pe slabit! Ba chiar dimpotriva! Cu cat masa vostra scade, cu atat creste posibilitatea (invers proportionalitate statistica) sa va treziti maine dimineata pe Luna [astronomie]!"

Veti spune, "da! ce misto!" Insa adevarul este ca nu este misto deloc, pentru ca, si acolo, tot singure veti fi! Si, avand in vedere ca ceea ce conteaza este frumusetea interioara va asigur ca, convietuirea noastra, bazata pe toleranta (problema moral-politica) va continua.

O alta obiectie ar putea veni, in urma unei intelepciuni intuitive aplicata asupra teoriei relativitatii. Asadar: "cu cat ai masa mai mica (ca om), cu atat esti mai rapid. deci poti fugi din ce in ce mai repede, atat de repede, incat, pana la urma (poate chiar nu la infinit) vei prinde viteza luminii. astfel, calatoresti in timp, etc."

Va intreb: ce rost are sa calatoresti in timp (pragmatica)? Nici in trecut nu a fost apreciat modelul lipsei de frumusete (caci, aceasta lipsa nu poate fi compensata, nici prin grasime, nici prin lipsa ei). Poate va fi in viitor? Nu cred, pentru ca, daca va teleportati cu toatele deodata sansela ca asa ceva sa se impuna scad exponential cumarveni.

Intr-adevar, vad un singur avantaj: cu cat fugi mai tare, cu atat ii prinzi mai repede pe amaratii care ti-au cazut in gratzii.

Ramane, totusi, cred, oricand, pentru totdeauna cum ar veni la infinit frumusetea sufleteasca nelimitata. Asta nu mai tine de stiiinta, si nici de fiziologie. Tine de altceva, care va priveste.

La pariu!

Bine-bine baieti! Daca nu vad campeonatu' in starea de spirirt in care ma asteptam, nu e cum credeam ca lucrurile vor sta asa cum stau, asa ca, hai sa facem o smekerie!

Facem pariuri pe blog. Pe fotbal, normal. Spune scoru la orice meci te tine, sau macar castigatoarea, sau macar si cine baga golurile, in ce minut, cand se fac schimbarile, in ce minut se da o bara, etc. daca vezi asaaaa, totul, in viitor, baga-baga!

Desi io n-o cred decat pe mama Rama! Puteti sa va certati intre voi! Daca n-aveti treaba cu fotbalul, marsh acasa!

Io zic asea... (o loam cu sfarsitu', desi orice sfarsit e un inceput si apoi dezvoltam, pe masura ce vad ca va intereseaza)... Finala: Argentina - Italia, la pauza 1 - 0 (gol Saviola min 33), la final (minutu 95) 3 - 1 (goluri pt Arhentina: Saviola min 58 si Tevez 82, pentru Italia Inzaghi, normal, minutu' 71). La inlocuiri si astea nu ma bag inca, ca va intimidati!

Hai sa vedem fratelo!

Dedicatie

Se gandeau sa scrie cartea... Se pregatisera pana atunci, facusera un plan. Literar la randul lui (in felul lui), isi aminteau tot ceea ce era de amintit. Acest proces fusese dureros pentru mintile lor ravasite in urma lungului drum pe care il parcursesera si pentru constiinta lor, in mod ciudat, apasata... Tocmai despre acest drum vreau ei sa scrie, inclusiv despre ceea ce simteau acum. Cum sa inceapa, cu ce?! Unul dintre ei a hotarat sa o ia cronologic, si toti ceilalti au fost de acord, tonul lui fiind sigur iar ei evitand inca sa faca vre'un efort...

Primele venira, normal de acum, amntirile despre aflarea vestii. pentru ei acea perioada era una tulbure (toate erau tulburi pentru ei) insa linistita. Se vedeau acum cu fericirea inocenta in ochi, cu sentimente de bunavointa unii fata de ceilalti, in acel prim moment in care nu indrazneau sa conceapa tot ceea ce era de facut, tot ceea ce urma toate implicatiile care se gaseau pe marginea drumului. Apoi incepu nebunia!

Toate pregatirile fizice si sufletesti, toate proiectele lor la inceput grosiere, insa bine delimitate ce promiteau sa sa miriade de turnuri, toate acestea erau parte din inconstienta lor congenitala. Este straniu ce spun, si nu poate transmite, cred, decat un vag sentiment, o stare sper. fiecare facuse asta pe cont-propriu prima oara iar apoi urma confruntarea lor. Evident (de ce oare?) erau cu totii de acord cu hotararile pe care urmau sa le ia, cu ceea ce intuia fiecare, insa nu aveau nici cea ma mica idee cu privire la continut... Aveau sentimente oarbe. Nu, erau tulburi, faze amniotice! Momentul acesta dura putin. Urmara discutiile si, la inceput, toti fusesera cuprinsi de o frenezie cu totul expicabila, constientizata si asumata de ei insisi, ca grup.

Cele mai puternice si spectaculoase cuvinte erau pasate de la unii la altii, imbratisate cu entuziasm si apoi superlativizate.

Totul se invartea in jurul semnificatiei pe care urmau sa o dea calatoriei lor si apoi de aici, in imaginatia lor actiunile curgeau si se completau unele pe altele iar ei insisi unii pe ceilalti. erau cinci dintre care doi gemeni. Unul se nascuse cu numai un an mai devreme iar acesta era singurul motiv pentru care era considerat cel mare, desi, fizic, fusese totdeauna mai mic. Cel mai mic era o fata. celalalt devenise incetul cu incetul fata la randul lui, in felul lui. Sau poate al ei? Al cui?!

Se gandisera inca de atunci la momentul de acum, la ei cei de acum. Tot timpul, in acea harababura, se gandisera la tot, fiecare clipa le continea intr-un fel, pe toate celelalte.. Fiecare pas fusese facut de atunci cu durere, cu frica. Fiecare accident, fiecare inconvenient minor, fiecare cearta si despartire, toate bucuriile si prostioarele pe care le traiau atunci, totul era interior, iar glas prindeau numai generalitatile. "Vom scrie cartea si va fi supertare!" Insa spaima imaginilor clare pe care le vedeau de fapt, le insotea fiecare pas mental.

Unul din ei urma sa moara pe drum, se stia de ce. Teribila situatie! Ingrozitoare avea sa fie soarta cu el, cine putea sa se astepte la un asemenea fulger de ura?! (Din partea cui?). Toti o stiau, inclusiv el insusi. Nimeni nu a spus-o si continuau sa scrie mesmerizati la cartea aceea blestemata care avea sa le aduca, in cele din urma fericirea ura, catalepsia perpetua.

Urma sa se distruga definitiv comunicarea dintre ei, sa ia acea oribila hotarare si sa mearga mai departe, sa uite, sa se uite. Cartea urma sa fie unicul scop dezirabil. indiferent. Ajunsesera, printr-un contract sa se urasca intre ei, normal, se suspectau de cele mai groaznice ganduri, ba chiar isi doreau moartea celorlalti in anumite momente; deci totul mergea struna, drumul continua, cartea avea sa fie perfecta, el avea sa fie regasit in ea, ei la fel desi acum totul era uitat.

Nu imi pot da seama cand au hotarat sa nu mai mearga, cand au inghetat definitiv in pregatire, act, rememorare, etc., pentru ca timpul este cu totul ambiguu in aceasta povestire si in mintea lor. Atat pot sa spun. Desi unul dintre ele murise, personajele mele hotarara inconstient sa nu se mai nasca.

Usurel, de var'ashea

Ceea ce urmeaza este un fel de editorial, cam ca alea de la b24fun. Am impresia ca va contine multe cuvinte cheie bune pentru google, dar asta nu e rau de loc, tu cum m-ai gasit? (ai cautat "curve piata romana", "fata pamantie" "curve..."?)

Campionatul s-a terminat urat de tot, l-a luat Steaua, iar noi am iesit iar pe locul 2. Raman rapidist pana la sfarsit dar mi-e cam rusine de fotbalul care se joaca in Divizia A Burger. Bere proasta, fotbal cu incetinitorul. Hai Rapidu!
Nu stiu ce muzica sa ascult, daca stiti ceva in afara de punk, rock&roll, blues, jazz, latino, r&B (the real shit) hip-hop (the real shit) sa-mi ziceti si mie. La concerte n-am unde sa ma duc. O sa vina totusi Billy Idol si Depeche dar luati-mi voi bilet. La cantari de club n-are rost. nu mai canta Kifi, nu mai canta nimeni. Doar n-o sa ma duc la Weinberger. By the way, cea din poza e Tzelina, chitara lu' Chifiriuc. Nu ajuta la potenta. ea ea insasi potenta, o iubeam. O mai trai?
La televizor nimicuta, il vad pe cel mai corect politic (political corectness) personaj din lume, dau pe google si aflu cum il cheama. Catalin Stefanescu, TVR1, Garantat 100%. este, evident, ardelean. Mai spun despre el doar atat deocamdata: l-am vazut laudand chestia aia cu mari romani si ajung aici la Gigi Becali (George Becali) -"viitor presedinte al Romaniei" (il prefer pe Becali, dar am si eu limitele mele). Il vom vedea pe Cata avandu-l ca invitat pe Nea Jiji, "cel mai mare roman ever" si, facandu-si mseria pana la capat, cu vocatia lui de ardelean o sa-i zica lui Becali: "si noi pe voi, domnu' George!"

De citit nu pot sa citesc finca ma ataca tot felul de ganduri, iar ultimul Cortazar pe care am pus mana nu m-a mai rupt in doo. ma dau pe chestii dure de-acuma. Laura draga, baga-baga!

Sa ma duc la mare (am trecut oricum pe-acolo deja) nu-mi vine inca, sa ma duc la munte n-am bani, sa stau la terasa n-am bani, sa ma angajez (n-am bani) n-am chef (n-am unde), nimeni nu poa' sa ma aiba pe mine.

In curand se termina si scoala si dispar ase-istele. Atunci va fi clar, ma bag direct la Costinesti, la Mamaia, etc.

Un singur lucru, cel mai important, mai sta intre mine si restul verii. cel mai important eveniment. CMF - Germania 2006! Hai Argentina!

Vad, acum, ca nu au fost chiar atat de multe cuvinte cheie. Se pare ca ceea ce am spus la inceput a fost GRATUIT.