lectie

hai incerc sa va invat ceva. nu totul vine de aici. va mai trebuie exeprienta, educatie si mai ales bungust. atentie la detalii (va ajuta dl zoom)

si sa fiti vs. doar atit!

asa!

sint pus pe muzici. pe concerte. pe albume. pe fineturi! sint pus pe joaca.
cam asa, cam asaaaaaaaaaaaa, cam asaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!.:
onetwo, fuck you!

voi

Ati fost intii yuppies. Apoi hipioti. V-ati deghizat in pacifisti si protectori ai mediului. Ati fost alternativi. Ati ajuns si emo. Ati fost underground. Ati crezut voi ca sinteti underground, departe de societatea care este mama si tata vostru. Ati fost un produs, si v-ati dat seama unii dintre voi, si ati perseverat in ipocrizia voastra, v-ati depasit.

Ati fost stingisti si ati proliferat. ati fost popart. ati fost mereu deosebiti, cu ghiotura. Nu pot sa va zic ca ati fost o gasca. Pentru ca sinteti prea deosebiti, voi toti, milioane citi sinteti. V-au placut cele mai inteligente si speciale kestii. Anti-curent. HAHAHAHAAAAAAAAAAAAAAAAA.
Ati urit din principiu chestiile comerciale.

Mult din ce ati fost s'a pierdut, si multe s'au alaturat si amestecat cu natura voastra. Nu ati avut vreodata o trasatura puternica, pentru ca, din fericire, nu sinteti puternici, dar, parca acum sinteti mai pierduti decit ati fost vreodata. Pierduti pepeste tot prin jurul meu. Aveti niste idei si o cultura extrem de rasfirate.
Va place ca sinteti rasfirati. E cool. E deosebit, voi redati sensul unei CULTURI. Voi sinteti, ati fost mereu, de cind ati aparut, noul val. Ati schimbat fara sa schimbati, cu toate glumitele voastre pseudo-amuzantoculturale. Eruditia voastra sta intr-o negura fara idei de substanta. Sinteti falsuri.
Voi construiti reclame.
Sinteti foarte confuzi si din cauza asta mimati citeodata profunzimi. Va imbracati in patratele acum. Tot re-valorizati trecutul. Popart a? Va place acum japonia celor mai DEOSEBITI dintre voi. Ca imitatie pe care o imitati.
Mi'e greu sa nu ma pierd in intelegerea STILULUI vostru basinos. Voua nu va e, pentru ca nu ginditi.
ATI FOST SI SINTETI O GRAMADA DE CACATI (hipioti). Si ma pis pe felul in care traiti LUCRURILE.

Nu am uitat nimic din voi (stiu ca ma sint multe de enumerat, dar ce a fost de spus am spus), sa stiti asta!

Gata.

p.s. espadrilele sint pentru saraci, saracilor!

Gramada cere virf

Avertisment!!! Cine este din capitala culturala a Europei, Sibiu, sa iasa imediat de aici sau (in cazul in care a emigrat dar a ramas asa cum s-a nascut) sa-mi trimita printr-un comentariu adresa lui (cu femeile nu discutie) pentru ca eu sa pot intra in casa lui cu o ranga si a purta o discutie amicala.
Eu vreau sa dam Ardealul mai departe sau sa dam in Ardeal o bomba cu foarte mult hidrogen.

Acest post e scris noaptea. Semiluna suptirica, stele nu chiar miriade, felinarele dupe strada, vint racoare playlist pe shuffle de 38449 de piese (doar atit am pe pc, da’ oricum voi cred ca aveti mai putin) din care cinta acuma una din cele patru piese (hai bordei) cu benone sinulescu (chiar s-a terminat cu smecheria cu asta) pe care mi le-a trimis drujba odata si-am ris de ne-am stricat inchipuindu-ne cum mergem la bilci la valtroapele imbracati cu pantalonii negri mai scurti cu dunga camasute albe si pantofi cu ciucurasi si ciorapei albi si dam cu pumnu la automat bem bere (ce sa zic, imaginatia noastra nu e mare si consta doar din chestii clasice) mincam mici si vrajim cu fetele pocnind din degete si adormim mai tirziu in sant, asa cum am si facut, fereastra mare deschisa asa cum e mereu, camera, fum de Marlboro, o singura sticla de vin rosu si citeva beri, pentru ca a-nceput sa-mi placa sa beau singur acum ceva vreme –chiar, ar trebui sa mi-amintesca cinevacindva sa scriu despre asta si despre ce-am tot promis c-o sa scriu, dar n-am mai baut de mult singur, o lumina galbena boema asea, gramezi de carti si haine si fire si cduri si plante si gunoaie si farafasticuri si fluturi ingrozitori, Nimic hippie sau beat sau plm, lene’ashea si dezordine pepeste tot. Am intrat in atmosfera. (come on down to my house!)

De obicei nu scriu nimic ascultind muzica dar ascult muzica tot timpul. Acuma vreau sa scriu ceva violent. A se nota ca stiu sa organizez haosul de mai sus dar mai fac o gramada. Sint facut gramezi cumarveni. Doar am fost mare ruibist.

(cum am putut eu si drujba sa ne si imaginam, sa ne si dorim, sa ne si gindim ca bem bere - cind bausem, beam, urma sa bem – bere?!!!)

Mmmm, Sabbath - Laguna Sunrise, asa ca bag la ascultat tot vol 4 si iau o pauza. Inca nu reusesc sa scriu nimica violent, deci amin, bag shuffle si trec putin la arta.

In primul rind, pentru a gasi continuatori pentru mine si axi intr-una din chestiile de continuat pentru noi, cum ar fi pictura, va intreb: CARE A FOST GRESEALA LUI MATISSE? (Ajutor: beti ceai si uitati-va la tavan putin. Noi nu o s-o facem prea curind pe-aia cu ceaiul pentru ca este foarte periculos pentru toata lumea.)

Doi, doi, doi! Cine il stie pe Uday? Cine a cumparat sculptura lui Uday? Din pacate nu cunosc autorul, insa va pot spune ca pina acum un an, Uday a trait imortalizat (haha) in vitrina de la galeriile orizont, inconjurat de vase si ceasuri si altele pe care nu am reusit sa le inteleg, stind in pozitie de lotus cu puta’n mina, uitindu-se la minunatiile de tablouri de pe peretii lui: tigri, nuduri aproape fotografice de femei, peisaje nesfirsite in culori ireale, caprioare la izvor si rapiri din serai, cubisme, kleisme si kandisme, flori, naturi moarte, de o frumusete neasemuita, ca si el. Uday privea fascinat la si undeva dincolo de – ele. Uday filosofa, traia, murea, cuprindea necuprinsul. Eu si Mumu avem deplina incredere ca Uday a ajuns tot intr-un loc grandios, unde este scufundat in bun gust, unde este fericit. Unde?

Asa.
Luni va curge singe. O femeie va fi taiata. O femeie care isi doreste sa-si dea singele. Si nu va fi taiata de mine, pentru ca eu, pasional cum sint, am urmarit-o deja (degeaba?) cucutitul, nu am gasit-o atunci finca s-a ascuns sub o patura ulterior unei fugi de sute de kilometri cu masina, care a durat zece zile. Am gasit-o apoi si n-a fost nimic de invatat din toate astea, pentru ca nu este nimic de invatat, sau asa ceva. Ea va fi injunghiata pe la spate. In cazul asta, asa trebuie sa fie, asa este corect sa fie.
In acest timp eu ma voi plimba in pasul strengarului, voi fluiera nepasator si nestiutor; nu voi lua parte decit ashea, in felul meu, la tarasenie. (Pentru ca, nu-i asa dragilor, nu-i nimic de stiut, nu-i nimic de cerut de invatat de asteptat de dat de primit, ca la blues. Nu inteleg ce zic, ci doar ca e ca la blues.)x(post factum)
O femeie a murit in acelasi loc, imi amintesc. Au trecut sapte ani de atunci. Ca la blues. De atunci s-a tot scris la un testament, dar nu vrea nimeni sa scrie un epitaf.
Ca sa nu fiu o pocitanie spun ca e femeia mea. Ea se va ridica si vom merge.
Sint obosit si nu-s violent deloc. Nu as putea fi de fapt.

Termin cu ceva versuri din Wittgenstein, pe sarite.

5.61 […]
Ceea ce nu putem gindi, aceasta nu putem gindi.
Nu putem, asadar, nici spune ceea ce nu putem gindi.
5.62 Aceasta remarca ne ofera cheia pentru a raspunde intrebarii in ce masura solipsismul este un adevar.
Ceea ce are in vedere de fapt solipsismul este intru totul corect, doar ca nu se poate spune, ci se arata.
Ca lumea este lumea mea se arata in faptul ca limitele limbajului (ale limbajului pe care doar eu il inteleg) semnifica limitele mele.
5.621 Lumea si viata sint una.
5.64 Aici se vede ca solipsismul dus pina la capat in mod riguros coincide cu realismul pur. Eul solipsismului se comprima pina la un punct lipsit de intindere si ramine realitatea coordonata cu el.
6.431.Tot asa cum o data cu moartea, lumea nu se schimmba, ci inceteaza sa existe.
6.4311 Moartea nu este un eveniment al vietii. Moartea nu se traieste.
Daca prin vesnicie nu se intelege o durata de timp infinita, ci atemporalitate, atunci traieste etern cel ce traieste in prezent.
Viata noastra este fara de sfirsit, tot asa cum cimpul nostru vizual este fara limite.
6.522 Exista, bineinteles, inexprimabilul. Este ceea ce se arata, este misticul.