obsedati de muzica si lipsa necesara de talent (copy paste # 5)

The Fiery Furnaces – I’m Going Away, Thrill Jockey, 2009
Al optulea lor album în nouă ani. E clar că nu au un manager foarte bun, e clar că casa de discuri nu prea se ocupă de ei. Asta este minunat! Fraţiorul şi surioara lui mă gâdilă încă o dată la creierul mic. Cum se face asta? Cu ştiinţă, imaginaţie şi cultură muzicale. Cu fraze care nu vin ex nihilo dar duc undeva. Cu inspiraţia de a prinde chestii mişto de oricând şi oriunde şi a le aranja ca un adevărat muzician. Cu creier adică. Piesele sunt din nou ori acide la obiect, ori poetice, aparent nostalgice, mereu melodioase. Un dramatism perpetuu mă face să mă omor după albumul ăsta în care se trece imediat de la tristeţe molatecă la draci psihotici, de la Ravel la Sabbath, folk şi punk, cu destulă atmosferă Zappa.

the end is near
staring at the steeple