Same old story

Am tot incercat, de-a lungul timpului kumarveni, sa scriu mereu altfel, m-am jucat, mai degajat, incrancenat sau indurerat, am schimbat mereu registrul etc. Am incercat sa ma schimb si pe mine. Am ajuns intr-un punct in care totul pare altfel, nu mai merge cum statea, cred ca ma plafonez, etc. Este cazul sa ma opresc, respectiv sa plec.

Asa ca: blogul ia o pauza, iar eu plec, plec departe. O sa ma duc, pentru inceput, la mare. Voi pleca seara, si in cap voi avea Rory Gallagher (RG 1971). Cerul va fi innorat, eventual fulgere in zare. Daca voi pleca cu autostopul voi sta, obligatoriu, prabusit in spate, cu Rory (I fall apart), cu chitara lui a la Jimi. Daca voi pleca cu vreun prieten, cu masina, voi sta lungit in fata si voi schimba cd-urile, voi fuma, vom povesti. Daca tren, culoar, casti in urechi. Ma voi gandi la obsesiile mele. Eventual voi da un sms, doua...

Voi ajunge noaptea. Ma voi gandi la dimineata ce ma asteapta. Ma voi intinde apoi undeva. Voi mai canta o piesa de-ale lui Rory (Wave myself goodbye), si apoi voi mai da un sms (For the last time). A doua zi, de data asta, va fi, chiar altceva.

Noaptebuna.

Muzica

Stati sa va mai zic inca ceva pe ziua de azi! Este vorba despre o confesiune. Este vorba despre cea mai frumoasa kestie din viata mea. Cred ca asta chiar merita, un post care merita. Muzica de pe Combat Rock (The Clash). Eu nu am mai vazut auzit simtit etc. ceva mai frumos in viata mea. Parca ar fi ceva fermecat. Nu ma bag la poezii. Oricum, daca asculta cineva, sa-mi spuna si mie cum i se paru. Atatica.

C'est fini

Campionatul mondial s-a terminat. Macar il va lua Italia. Acum, treceti mai departe. La postul urmator adica.