Same old story
Am tot incercat, de-a lungul timpului kumarveni, sa scriu mereu altfel, m-am jucat, mai degajat, incrancenat sau indurerat, am schimbat mereu registrul etc. Am incercat sa ma schimb si pe mine. Am ajuns intr-un punct in care totul pare altfel, nu mai merge cum statea, cred ca ma plafonez, etc. Este cazul sa ma opresc, respectiv sa plec.
Asa ca: blogul ia o pauza, iar eu plec, plec departe. O sa ma duc, pentru inceput, la mare. Voi pleca seara, si in cap voi avea Rory Gallagher (RG 1971). Cerul va fi innorat, eventual fulgere in zare. Daca voi pleca cu autostopul voi sta, obligatoriu, prabusit in spate, cu Rory (I fall apart), cu chitara lui a la Jimi. Daca voi pleca cu vreun prieten, cu masina, voi sta lungit in fata si voi schimba cd-urile, voi fuma, vom povesti. Daca tren, culoar, casti in urechi. Ma voi gandi la obsesiile mele. Eventual voi da un sms, doua...
Voi ajunge noaptea. Ma voi gandi la dimineata ce ma asteapta. Ma voi intinde apoi undeva. Voi mai canta o piesa de-ale lui Rory (Wave myself goodbye), si apoi voi mai da un sms (For the last time). A doua zi, de data asta, va fi, chiar altceva.
Noaptebuna.
Etichete: blues, fomfleuri, la sentiment