obsedati de muzica si lipsa necesara de talent (copy paste # 5)

The Fiery Furnaces – I’m Going Away, Thrill Jockey, 2009
Al optulea lor album în nouă ani. E clar că nu au un manager foarte bun, e clar că casa de discuri nu prea se ocupă de ei. Asta este minunat! Fraţiorul şi surioara lui mă gâdilă încă o dată la creierul mic. Cum se face asta? Cu ştiinţă, imaginaţie şi cultură muzicale. Cu fraze care nu vin ex nihilo dar duc undeva. Cu inspiraţia de a prinde chestii mişto de oricând şi oriunde şi a le aranja ca un adevărat muzician. Cu creier adică. Piesele sunt din nou ori acide la obiect, ori poetice, aparent nostalgice, mereu melodioase. Un dramatism perpetuu mă face să mă omor după albumul ăsta în care se trece imediat de la tristeţe molatecă la draci psihotici, de la Ravel la Sabbath, folk şi punk, cu destulă atmosferă Zappa.

the end is near
staring at the steeple

got live

au aparut in sfirsit (hahahaha) multe albume noi si bune. se vor regasi toate aici pentru ca nu se poate altfel. azi prezint un dublu live: the fiery furnaces, remember, care va sa fie lansat pe 16 august la thrill jockey.

ma incinta trupa asta si mi se pare una din cele mai tari trupe noi. e vorba de un frate si o sorella din chicago care'si fac treaba in brooklin, ny. au scos 6albume la labeluri foarte respectabile: rough trade si fat possum. sint absolut dusi (chiar si la versuri!). afara de asta foarte talentati si inteligenti. si stiu muzica de rup, se poate auzi din prima kestia asta.

orice mare trupa isi da adevarata valoare doctorala printr'un live, iar astia st doctori nu jucarie! ma amuza foarte tare cind aud: 'baaa, ce tari sint astia, suna live la fel ca pe album'! imi pare rau, dar nu esti tare daca suni la fel ca pe album, esti, sa zicem, destul de stapin pe instrumente si pe muzica pe care o faci. tare esti atunci cind live suni cu totul altfel cind ai alte aranjamente, improvizatii, si in acelasi timp un sound perfect, rotund, cu lipsa de timpi morti.

tff sint tari de tot live, nu suna de loc la fel ca pe album. desi ideea e tot aia: nebunie. sint foarte muzicali, complecsi si energici si psihopati. si sa vedeti cum curg piesele.

eclectism
mai rar gasesti toate astea la un loc. se pot gasi foarte multe influente, bineinteles, este inevitabil. poti sa'i bagi in orice perioada rock&roll, din 1966 pina in 2000etc. ce ne spune asta? ca sint fenomenali, o trupa mare. trec prin toate speciile si stilurile, intr'un mod impetuos, inovativ, imaginativ (i, i, i), original. am strica efectul si valoarea daca am intra in critici sau enumeratii.

tracklisting: (le'am ales cu greu din 52 de piese, unde e posibil, recomand sa ascultati tot, plus variantele de album)

blueberry boat
single again
name game
waiting to know you
teach me sweetheart