copy paste no. 9

The Diagram Brothers – Some Marvels Of Modern Science + Singles (LTM Publishing, 2007)

Din 1981 (când a apărut la New Hormones) până acum doi ani când a fost re-editat de LTM, acest album nu a primit nici o miime din atentia pe care o merită. De atunci până acum la fel. Şi de acum încolo, dragii mei cititori-ascultători, mă bazez (pe voi) că va fi la fel! Ideea (bineînţeles, pe scurt, că aşa e să fie cu trupa asta) e că ăştia patru artişti din Manchester, la bas, voce, chitări, trompeţi, clape, vioară şi pian, cântă o muzică pe care o numesc discordo (note discordante la chitară, ritmuri simple şi versuri directe). Iese de fapt o demenţă teribil de muzicală descrisă cel mai bine ca post-punk (adică cu multe rădăcini şi multe ramificaţii adică invenţii). Ascultaţi discordo when you’re boredo’ de fapt, ce să mă mai lungesc!

bricks

discordo


p.s. writing about music is like dancing about architecture

asa incepe de la neinceput

am inteles ca nu intelegeti ce vreau ieu din kestiile noi pt noi sau pt voi si deci incerc sa ma apropii de domniilenoastre cu banalitati in forme delicioase pt dobitoci (...)

adikatelea ejti un dobitoc care apreciaza bestof'urile atotprezente. atuncelea ia de la mandea si delea lizzy mercier descloux toumor la tine si la copiii tai! si la ma'ta evident.

adica eu pot mai cu gust si mai cu sex si mai cu muzica femei bunaciuni boala cretinism jmekerie timpenie datdincur adevaraciune degeaba si mai si mai si mai siiiii maiiii! au!
ia'n boala ma'tii de'aci ca sa'ntelegi daca ai de unde!
da brei, cover, si daca mai steti ji perversi v'ati scos dar'ar boala'n voi!
ai de capu nostru oricum ar fi!

cel mai neimportant album al anului

am vazut acum fo lunajumate o emisiune bbc cu mark e. smith. le era frica realizatorilor de el finca' se stie ca e imprevizibil si poate fi foarte agresiv. agresiv nu a fost deloc, insa eu nu am stiut in nici un moment cind va mai aparea fo bere in mina lu' omu'. au aparut foarte multe, si toate, ca din senin. bineinteles ca nimic nu era din senin, nimic nu era intimplator.

nu prea stiu sa va zic despre mes. mes e un nene la 50 de ani. un nene foarte rau & periculos. 1nene care are de ceva vreme o trupa: the fall, trupa favorita a unui alt nene care ne'a pricinuit o tragedie: a murit in 2004, john peel - cel mai mare dj/broadcaster ever. (daca nu'l stiti) nu cred ca va veti apuca sa va interesati de el, asa ca o sa bag eu odata cite ceva... la peel sessions (bbc), the fall a cintat live de 24 de ori. a avut cam 50 de membri, a scos fo 70 de albume si a avut fo 7miidecatralioane de stiluri.

deci nu este deloc important ca pe 28 aprilie va aparea un nou album the fall - imperial wax solvent. nu este important fiindca nu e nimic nou, nu va avea publicitate, nu va avea milioane de vinzari si de strategii de vinzari si de fani care sa si'o ia lalaba in fata albumului secolului. mes va continua sa tina concerte in toate bodegile din britania, sa fie o legenda si o figura de marereferinta pentru cunoscatori si sa faca nijte versuri/povesti ceva de speriat.

cred ca adevaratii punkisti pe care'i asculta ocs si zob nici n'au auzit de ce zic eu aici. dar nici nu conteaza, nu'i asta frumusetea punkului?! asadar, hai sa copiem in continuare dupe green day!

nu'i plingem de mila, ba'i bagam chiar un cap in gura, ca sa auzim mai tare.
chiar, ascultam punk, post-punk si ce mai vrea capetele voastre

uite o trupa pe care n'am auzit'o in nici o bodega. hai cu muzica, hai romania, hai bucuresti, hai cu ymca! bau!

bauhaus nou

nu vreau sa va tin mult cu o cronica muzicala, cu istorii, explicatii, considerente teoretice si alte figuri.

uitindu'ma io asa la ultimele releasuri, ca sa ma joc cu muzici noi, am vazut ca pe 4martie trebuie sa se lanseze un nou album bauhaus scos de labelul bauhaus music. asa ca m'am pus pe treaba si l'am gasit, si l'am downloadat.

va place povestea? bun.

sa continuam.
dupa ce l'am downloadat, l'am ascultat. si mi'a placut foarte tare. se cheama go away white. este cel de'al cincilea album de studio, dupa o pauza de 25 de ani. si ultimul. (in 2006, in timpul celor 18 zile de inregistrari, la zyrcon sky in ojay california s'a intimplat ceva ingrozitor. nu siu ce, dar imi convine, pentru ca pot sa'mi imaginez)

este greu si oarecum nepotrivit sa vorbim de influente in cazul de fata. pot sa va spun ca suna foarte bine si mi se pare cel mai tare album de anul asta. pina acum. foarte ascultabil. ascultati:
too much 21st century e prima piesa din cele 10, si nu neaparat cea mai buna