tastatura si postul serial al povestirilor.uitarea. etc'ul. CAJUN

In acest post se povesteste despre cum as fi scris eu opt posturi deodata. Din ele au ramas doar patru si despre alea chiar se povesteste. Se facea ca verva mea a coincis cu bulirea tastaturii. Eu aveam 8 posturi in cap, unu mai frumos decat celalalt iar tartatura mea nu avea n, m, ,, ., /, ., ', ;, shift, si in plus mai facea nijte kkturi pe la cifre. In Esc trebuia sa lovesc cu bestialitate si scapam. Defulare si polisemie, da. Cica as fi varsat ceva pe ea. Va zic eu ce: bere, vin, de'astea. Faceti voi legaturile.

Acuma brusc ma gandesc ca's bloger. Ce penibil. Adica de'ala de scrie degeaba si prost despre smekeriile neinteresante pe care le'amai facut el, kestiile la care s'a mai gandit. Macar nu scriu toata ziua. Daca ma platiti va scriu. Job application, ce mortii ma'sii.

Asa. Unu din posturi mi'a venit tocmai datorita tastaturii si era despre botez si inversarea spectrului si despre sunete si litere si era fara o litera si era despre relativitate de fapt, de fapt nu mai stiu ce voia. Era misto oricum. Interesant asea. Altu era un episod hip hop despre Mobb Deep. Altu era un episod grunge despre Mudhoney. Altu era un episod tare de tot din nou' serial despre betivii din muzica. Era cu Lemmy. Altu era o poveste criptica despre ce va sa vie in asteptarea ca si cand. Mai erau patru si imi placeau ca erau mai la sentiment la idee asa. Tocmai de'aia le'am uitat.

M'am luat cu blues si cu o tastatura noua si cu, of, cu altele si s'a dus totul. Dansez prin casa pe muzica cajun si's vesel fericit trist sictirit amortit. Beausoleil cu Sonny Landreth. Cautati si voi pana va dau eu (in noul serial despre blues).
Cine ma duce in delta la CAJUNI, cajunii mei iubiti pe care ii vreau acum cu totii are de la mine iubire nesfarsita. Io nu vreau Poiana Brasov si Mall, da fetele?! Vreau in ceteva locuri raspandite pe tot guguloiul pamantesc si maiundeva. ofof, maimai

Mizerie

Mai incepem un serial. Si o sa alternam asea intre serialele astea doo si alte kestii pe care am eu chef sa le fac pana ne ducem dracului cu totul, doar ca sa vedem ce persoana complexa sunt. Complicata poate. Combinata. Convergenta. Contingenta. Comunista. Conifera (ca bradu'). Concupiscenta. Etc. .com

Asa. Povestea asta noua a noastra incepe de mult. Cu MC5 si Stooges. Nebunii, ce sa mai. Detroit.
Sonics, alte nebunii (garaj) - Ho-paaa, Seattle, orasul nostru, de la Jimi Hendrix de'acoloshea.. Trecem repede ajungem la punk (v-am mai zis io), trecem repede ajungem la post punk (o sa va mai zic), si la orasul nostru in care lumea se plictisea si nu avea ce face asa ca o dadea pe heroina si bautura si se supara si mai tare si voia sa cante punk si bagam distors si feedback si nu ne iese punku da iese altceva, si mai bagam o perioada dubioasa. Ce mai, nimic nu se prea intampla in state pin '80. In Seattle cel putin erau astia tare suparati. La inceput Melvins. In alte parti aveam Sonic Youth si Dinosaur Jr. si alte nebuneli. In vest Black Flag si alte alea. Oricum...

In 1980 fix apare unu tare suparat Andrew Wood. Si'si face o trupa sucara cu nume sucar Malfunkshun (suparati baietii pan' la Dumnezeu) . Era baiat asta. I'au facut astia ode cand a murit. Da, a murit... Va dati seama ce durere, a murit primul indurerat. Toti baietii astia din filmu' nostru sunt o gasca, dar o gasca pe bune, adica se si stiu si'i si mana'n lupta aceleasi kestii, o sa vedem noi care. Si toti (mai putin unu) mor la fel, supradoza de heroina. Terminam repede episodul pilot.

Andy al nostru isi mai face o trupa, Mother Love Bone (supa si ei, la greu) si moare, cum spuneam. Vin unii si'si fac o trupa si scot un album in cinstea lui.
Temple Of The Dog . Avem aici cel putin juma de gasca, adica baieti de la: Malfunkshun, Green River, Mudhoney, Mother Love Bone, Screaming Trees, Soundgarden, Pearl Jam. Trecut prezent si viitor, si la ei, si la noi. Sinunumai. Kinky! Suparaciune maxima.

Va zic altele despre ei sinunumai in episoadele viitoare, in care vom aborda si noi un stil suparacios.