Dedicatie

Se gandeau sa scrie cartea... Se pregatisera pana atunci, facusera un plan. Literar la randul lui (in felul lui), isi aminteau tot ceea ce era de amintit. Acest proces fusese dureros pentru mintile lor ravasite in urma lungului drum pe care il parcursesera si pentru constiinta lor, in mod ciudat, apasata... Tocmai despre acest drum vreau ei sa scrie, inclusiv despre ceea ce simteau acum. Cum sa inceapa, cu ce?! Unul dintre ei a hotarat sa o ia cronologic, si toti ceilalti au fost de acord, tonul lui fiind sigur iar ei evitand inca sa faca vre'un efort...

Primele venira, normal de acum, amntirile despre aflarea vestii. pentru ei acea perioada era una tulbure (toate erau tulburi pentru ei) insa linistita. Se vedeau acum cu fericirea inocenta in ochi, cu sentimente de bunavointa unii fata de ceilalti, in acel prim moment in care nu indrazneau sa conceapa tot ceea ce era de facut, tot ceea ce urma toate implicatiile care se gaseau pe marginea drumului. Apoi incepu nebunia!

Toate pregatirile fizice si sufletesti, toate proiectele lor la inceput grosiere, insa bine delimitate ce promiteau sa sa miriade de turnuri, toate acestea erau parte din inconstienta lor congenitala. Este straniu ce spun, si nu poate transmite, cred, decat un vag sentiment, o stare sper. fiecare facuse asta pe cont-propriu prima oara iar apoi urma confruntarea lor. Evident (de ce oare?) erau cu totii de acord cu hotararile pe care urmau sa le ia, cu ceea ce intuia fiecare, insa nu aveau nici cea ma mica idee cu privire la continut... Aveau sentimente oarbe. Nu, erau tulburi, faze amniotice! Momentul acesta dura putin. Urmara discutiile si, la inceput, toti fusesera cuprinsi de o frenezie cu totul expicabila, constientizata si asumata de ei insisi, ca grup.

Cele mai puternice si spectaculoase cuvinte erau pasate de la unii la altii, imbratisate cu entuziasm si apoi superlativizate.

Totul se invartea in jurul semnificatiei pe care urmau sa o dea calatoriei lor si apoi de aici, in imaginatia lor actiunile curgeau si se completau unele pe altele iar ei insisi unii pe ceilalti. erau cinci dintre care doi gemeni. Unul se nascuse cu numai un an mai devreme iar acesta era singurul motiv pentru care era considerat cel mare, desi, fizic, fusese totdeauna mai mic. Cel mai mic era o fata. celalalt devenise incetul cu incetul fata la randul lui, in felul lui. Sau poate al ei? Al cui?!

Se gandisera inca de atunci la momentul de acum, la ei cei de acum. Tot timpul, in acea harababura, se gandisera la tot, fiecare clipa le continea intr-un fel, pe toate celelalte.. Fiecare pas fusese facut de atunci cu durere, cu frica. Fiecare accident, fiecare inconvenient minor, fiecare cearta si despartire, toate bucuriile si prostioarele pe care le traiau atunci, totul era interior, iar glas prindeau numai generalitatile. "Vom scrie cartea si va fi supertare!" Insa spaima imaginilor clare pe care le vedeau de fapt, le insotea fiecare pas mental.

Unul din ei urma sa moara pe drum, se stia de ce. Teribila situatie! Ingrozitoare avea sa fie soarta cu el, cine putea sa se astepte la un asemenea fulger de ura?! (Din partea cui?). Toti o stiau, inclusiv el insusi. Nimeni nu a spus-o si continuau sa scrie mesmerizati la cartea aceea blestemata care avea sa le aduca, in cele din urma fericirea ura, catalepsia perpetua.

Urma sa se distruga definitiv comunicarea dintre ei, sa ia acea oribila hotarare si sa mearga mai departe, sa uite, sa se uite. Cartea urma sa fie unicul scop dezirabil. indiferent. Ajunsesera, printr-un contract sa se urasca intre ei, normal, se suspectau de cele mai groaznice ganduri, ba chiar isi doreau moartea celorlalti in anumite momente; deci totul mergea struna, drumul continua, cartea avea sa fie perfecta, el avea sa fie regasit in ea, ei la fel desi acum totul era uitat.

Nu imi pot da seama cand au hotarat sa nu mai mearga, cand au inghetat definitiv in pregatire, act, rememorare, etc., pentru ca timpul este cu totul ambiguu in aceasta povestire si in mintea lor. Atat pot sa spun. Desi unul dintre ele murise, personajele mele hotarara inconstient sa nu se mai nasca.